Tradiții și obiceiuri de Izvorul Tămăduirii, ziua în care se face agheasmă mică

Vineri, 29 aprilie, creștinii ortodocși sărbătoresc Izvorul Tămăduirii, o mare sărbătoare închinată Maicii Domnului. Izvorul Tămăduirii este o sărbătoare cu dată mobilă, fiind trecută în calendar în vinerea din Săptămâna Luminată. Cu prilejul acestei sărbători, în toate bisericile se oficiază slujbe de sfințire a apei pentru agheasma mică

Cuvântul „agheasmă” provine din limba greacă și înseamnă „sfințire”. Pentru Biserica Ortodoxă, acest termen semnifică atât apa sfințită, cât și slujba sfințirii. Agheasma mică mai este numită și „sfeștanie”, care însemnă „luminare” sau „slujba luminării”. În biserici, se face agheasma mică de regulă pe 1 august, la începutul Postului Sfintei Maria, 1 septembrie, cu prilejul începutului Anului Bisericesc, dar și în vinerea din Săptămână Luminată.

În ziua în care se sărbătorește Izvorul Tămăduirii, credincioșii ortodocși merg pentru a lua parte la slujba de sfințire a agheasmei mici, care poate fi băută tot timpul anului, spre deosebire de agheasma mare, care este sfințită la Bobotează și poate fi băută doar după o rânduială specială

Izvorul Tămăduirii: Istoric și semnificație

Cuvântul „agheasmă” provine din limba greacă și înseamnă „sfințire”. În Biserica Ortodoxă, acest termen semnifică atât apa sfințită, cât și slujba sfințirii

Izvorul Tămăduirii ne amintește de o minune petrecută în apropiere de Constantinopol. Tradiția spune că Maica Domnului i-a descoperit împăratului Leon cel Mare, înainte de urcarea sa pe tron, un izvor cu apă vindecătoare. În timpul unei plimbări printr-o pădure, Leon cel Mare s-a întâlnit cu un orb, care i-a cerut apă. Împăratul a plecat să caute un izvor, iar în timpul căutărilor, a auzit glasul Maicii Domnului, care l-a îndemnat către o sursă de apă, care s-a dovedit a avea puteri tămăduitoare.

Astfel, orbul nu doar că și-a ostoit setea, ci și-a recăpătat și vederea. Odată ajuns împărat, Leon cel Mare a ridicat pe locul izvorului tămăduitor un lăcaș de rugăciune, unde mulți creștini veneau să se roage pentru vindecarea bolilor trupești. În secolul al VI-lea, împăratul Justinian, care suferea de o boală grea, și-a găsit vindecarea în mod miraculos datorită apei din acest izvor. În semn de recunoștință, împăratul a construit o biserică și mai mare decât cea existentă. Biserica a fost distrusă de turci în anul 1453, odată cu căderea Constantinopolului. În decursul timpul, apa acestui izvor a vindecat foarte mulți bolnavi, puterea sa tămăduitoare fiind cunoscută în întreaga lume creștină.

Agheasma mică mai este numită și „sfeștanie”, care însemnă „luminare” sau „slujba luminării”. Slujba prin care se sfințește agheasma mică se săvârșește atât în biserici, cât și în case, livezi, pe malul râurilor sau pe câmpuri

Ce este agheasma mică și ce putere are?

De Izvorul Tămăduirii, gospodarii stropesc vitele din gospodărie, pentru ca acestea să fie sănătoase tot restul anului. De asemenea, livezile și grădinile sunt sfințite cu agheasmă, deoarece se crede că astfel rodul va fi mai bogat, iar recoltele vor fi protejate de grindină

În ziua în care se sărbătorește Izvorul Tămăduirii,  credincioșii ortodocși merg la biserică pentru a lua parte la slujba de sfințire a apei și de a lua agheasmă mică, care poate fi băută tot timpul anului, spre deosebire de agheasma mare, care este sfințită la Bobotează și poate fi băută doar după o rânduială specială.

În unele zone din țară, preoții merg și stropesc casele credincioșilor cu apa sfințită la Izvorul Tămăduirii. În trecut, existau și zone în care, cu prilejul acestei sărbători, tinerii obișnuiau să depună legământul juvenil, care se desfășura în jurul unui copac înflorit, în casă sau în grădini. Cei care încheiau acest legământ se comportau ca și cum ar fi fost cu adevărat frați și surori. De asemenea, se crede că bolnavii care beau agheasma mică în fiecare dimineață, își recăpătau sănătatea.

În popor se crede că în ziua Izvorului Tămăduirii apele sunt mai învolburate și mai zgomotoase, iar fântânarii reușesc mai ușor să descopere sursele de apă. În această zi de sărbătoare, femeile nu trebuie să spele, să coasă sau să calce, deoarece se crede că aceste activități nu vor avea niciun folos, iar lucrul început nu va fi niciodată terminat. De Izvorul Tămăduirii, gospodarii stropesc cu agheasmă mică vitele din gospodărie, pentru ca acestea să fie sănătoase tot restul anului. De asemenea, livezile și grădinile sunt sfințite cu agheasmă, deoarece se crede că astfel rodul va fi mai bogat, iar recoltele vor fi protejate de grindină.