Tribunalul Bucureşti, despre cele două doctoriţe de la Spitalul Sfântul Pantelimon. „Inculpatele au săvârşit faptele cu premeditare”

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Tribunalul Bucureşti, care a admis propunerea procurorilor de arestare preventivă a celor doi medici de la secţia de anestezie-terapie intensivă a Spitalului Sfântul Pantelimon acuzaţi că au omorât, cu premeditare, un pacient aflat în stare gravă, prin scăderea dozei de noradrenalină administrată, susţine că, având în vedere profesia lor, cele două doctoriţe cunoşteau efectele medicamentului şi „puteau oricând să intervină şi să salveze viaţa victimei, ceea ce însă nu au făcut”.

Tribunalul Bucureşti, despre cele două doctoriţe de la Spitalul Sfântul Pantelimon

În încheierea de şedinţă prin care a decis arestarea preventivă a celor două doctoriţe, Tribunalul Bucureşti notează că „pe de o parte, judecătorul reţine că în cauză există probe (indiciile temeinice nefiind suficiente, conform art. 223 alin. (2) C. proc. pen.), în accepţiunea art. 97 alin. (1) C. proc. pen., din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatele … şi … sunt prezumtivele autoare ale infracţiunilor pentru care sunt cercetat”.

Conform documentului citat, „probatoriul administrat până la acest moment procesual (al formulării propunerii de arestare – n.r.) în cursul urmăririi penale justifică suspiciunea rezonabilă că”, cele două doctoriţe au scăzut doza de nordadrenalină pacientului de 54 de ani, aflat în stare foarte gravă, fapt care a dus la decesul acestuia.

„Inculpatele au săvârşit faptele cu premeditare, întrucât prin prisma profesiei lor – medici specialişti ATI, cunoşteau efectele noradrenalinei (faptul că această substanţă este esenţială menţinerii unei tensiuni arteriale optime), precum şi consecinţele lipsei ei, iar prin reducerea dozei de noradrenalină au declanşat lanţul cauzal care a dus la deces, iar pe tot parcursul procesului (pentru că decesul nu survine imediat) inculpatele puteau oricând să intervină şi să salveze viaţa victimei, ceea ce însă nu au făcut”, se arată în încheierea de şedinţă.

Judecătorul reţine că la momentul luării măsurii arestării preventive nu este necesar să existe probe suficiente pentru a se formula o acuzaţie complet, iar aceste date „nu trebuie să aibă aceeaşi forţă ca cele necesare pentru a justifica o condamnare pe fondul cauzei”.