Un mormânt la preț de apartament, din Cimitirul „Eternitatea”, a ajuns mărul discordiei în instanțele din Iași! O familie luptă până la moarte să-l recupereze! (Exclusiv)

Doi ieșeni au cerut în instanță să li se acorde în folosință un mormânt din Cimitirul „Eternitatea”. Magistrații din cadrul Judecătoriei Iași au admis acțiunea formulată de Florin și Liliana G. Ieșenii au susținut în instanță că mormântul le-a fost lăsat moștenire de la părinți

Război pe un mormânt din cadrul Cimitirului „Eternitatea”! Doi ieșeni au ajuns să se judece pentru un loc de veci! Magistrații din cadrul Judecătoriei Iași au admis, de altfel, acțiunea formulată de Florin și Liliana G.

„Instanța respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, invocată de pârâtă. Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții Florin și Liliana G. în contradictoriu cu pârâta Serviciile Publice SA Iași. Obligă pârâta să le acorde reclamanților dreptul de folosință asupra locului de veci situat în Cimitirul «Eternitatea», din Iași”, au menționat judecătorii ieșeni.

Ieșenii le-au cerut judecătorilor să le aprobe dreptul de folosință pentru locul de veci

Procesul dintre Florin și Liliana G., pe de-o parte, și SC Servicii Publice SA, pe de altă parte, a început pe data de 28 decembrie 2018. Prin cererea de chemare în judecată, ieșenii le-au cerut magistraților să le aprobe dreptul de folosință asupra unui loc de veci.

„Pârâta este unitatea care se ocupă cu administrarea și funcționarea Cimitirului «Eternitatea» Iași, respectiv cu concesionarea locurilor de veci. Inițial, locul de veci fusese concesionat pe termen nelimitat lui A.U., decedată, care i-a dat locul fiului său, I.U., decedat pe 20 februarie 1978, fără descendenți, având ca soție supraviețuitoare pe M.U., care l-a moștenit. M.U. a decedat pe data de 27 decembrie 1995, moștenitorii săi fiind noi.

Nu am întâmpinat greutăți la cimitir cu evidențele sau cu dreptul de concesionare până în prezent, plătind de peste 20 de ani impozitele și taxele, dar, de câțiva ani, se consideră că nu mai avem dreptul la acel loc de veci. M.U. a făcut așa-zisul «monument» deasupra criptei, când l-a înmormântat pe soțul său, I.U. Noi ne-am îngrijit mereu de mormânt și ne-am îndeplinit toate obligațiile morale pentru rudele noastre înmormântate în acel loc. Înainte de noi, au făcut-o părinții noștri. Până în prezent, nu ne-a fost contestat dreptul acesta, decât printr-o decizie a Consiliului Local, care nu ne este aplicabilă”, au afirmat cei doi ieșeni în fața instanței.

Reclamanții: „Moștenirea ne-a fost lăsată prin testament!”

Cei doi ieșeni au adăugat că M.U. le-a lăsat moștenirea prin testament, iar redevența pentru locul de veci a fost plătită corect până când au început restricțiile privind reședința și au plătit mereu ceea ce s-a acceptat, dar se pare că s-a considerat că plățile făcute priveau curățenia în cimitir, fapt care, în opinia lor, este absurd.

„Fiind vorba despre o concesiune pe termen nelimitat, dreptul de concesiune a locurilor de înhumare poate fi transmis de pe numele titularului altei persoane, prin moștenire. Concesionarea unui loc de veci este de maximum 650 de lei, pe termen nelimitat”, au subliniat reclamanții.

Pe de altă parte, reprezentanții SC Servicii Publice SA nu au depus o întâmpinare. În schimb, aceștia au depus note scrise prin care au arătat că, drept urmare a evidențelor scriptice aflate în arhiva Cimitirului „Eternitatea”, au constatat faptul că, în Registrul întocmit în anul 1946, în care sunt înregistrate locurile de înhumare atribuite în rezervă în acel an, la poziția 706 din data de 30 august 1946, a fost înregistrată o chitanță cu mențiunea „Doamna U.A. a cumpărat un loc rezervă”.

„De la data emiterii chitanței, până în prezent, situația juridică a concesiunii locului de înhumare atribuit U.A. nu s-a modificat, aceasta fiind neîntrerupt titulara concesiunii. Respectivul loc de înhumare nu a fost transmis vreodată prin succesiune. Redevența a fost achitată o singură dată de către U.A., în anul 1946, pentru concesionarea locului de înhumare. Faptul că, în acel loc, au fost efectuate înhumări ale decedaților – membri ai aceleiași familii – nu înseamnă și transferul dreptului de concesiune de la titulară către terții care au folosit acel loc de înhumare. Nu ne-au fost înaintate actele de succesiune privind transmiterea dreptului de concesiune asupra locului de înhumare, iar plata nu transmite plătitorilor tarifului de întreținere dreptul de concesiune asupra acelui loc”, au menționat reprezentanții societății pârâte.