Valori crescute ale enzimelor cardiace. Cum poate fi depistată cauza și ce opțiuni de tratament sunt disponibile

Atunci când inima suferă o leziune, cum ar fi un atac de cord, are loc eliberarea unor enzime specifice în sânge. Aceste enzime devin indicatori biologici esențiali, oferind medicilor informații cruciale despre starea inimii unei persoane. Enzimele sunt proteine produse de organism pentru a accelera anumite reacții chimice specifice. Printre enzimele cardiace măsurate pentru detectarea unui atac de cord se numără Troponina T (TnT) și Troponina I. Ambele tipuri de troponină sunt adesea monitorizate, deoarece sunt cele mai specifice enzime pentru un infarct miocardic.

Enzime cardiace. Procesul de testare

În unele cazuri, medicii pot verifica și nivelurile de creatinfosfokinază (CPK) și mioglobină. Aceste enzime sunt prezente în mod normal în cantități mici în fluxul sanguin. Când nivelurile acestor enzime sunt crescute, medicii pot presupune că mușchiul inimii este afectat sau că nu primește suficient oxigen. Există mai multe detalii despre enzimele cardiace, inclusiv despre cauzele care pot determina creșterea nivelurilor acestora. De asemenea, sunt furnizate informații despre tratamentele care pot fi necesare în cazul unor niveluri ridicate de enzime cardiace.

Procesul de testare a enzimelor cardiace presupune recoltarea unei probe de sânge, ca în cazul oricărei analize obișnuite, urmată de trimiterea probei la un laborator pentru investigații. Persoanele care se supun acestei analize nu necesită pregătire prealabilă. De obicei, medicii solicită acest test în situații de urgență, când există suspiciunea unui infarct miocardic.

11:35, 24 Apr 2026

FOTO Ai nivelul de fibrinogen crescut? Iată care este sfatul medicului Daniela Burlacu!

13:03, 16 Apr 2026

FOTO Ce înseamnă când ai un WBC crescut la analize? Când poate deveni o urgență medicală

Rezultatele analizei enzimelor cardiace pot indica dacă o persoană a suferit un atac de cord. Nivelurile normale ale troponinei sunt atât de scăzute încât aceste enzime nu sunt detectabile în mod obișnuit în sânge. Dacă aceste enzime sunt prezente în proba trimisă la laborator, există posibilitatea ca persoana respectivă să fi suferit un infarct sau alte leziuni la nivelul inimii. Rezultatele testării enzimelor cardiace pot ajuta medicii să evalueze gradul de deteriorare cardiacă cauzată de un infarct. Cu cât nivelul troponinei este mai mare în sânge, cu atât inima este mai grav afectată.

Specialiștii din domeniul medical măsoară troponina în nanograme pe mililitru (ng/mL). Cu cât această valoare este mai mare, cu atât crește probabilitatea unui atac de cord. Un test care vizează măsurarea biomarkerilor cardiaci poate prezenta valori normale dacă este efectuat imediat după o leziune cardiacă. Prin urmare, medicii pot decide dacă este cazul să repete acest test după câteva ore.

Există și alți factori care pot contribui la creșterea nivelurilor enzimelor cardiace. Printre aceștia se numără hipertensiunea pulmonară, embolia pulmonară, tahicardia, insuficiența cardiacă congestivă și slăbirea mușchiului cardiac. Bolile renale, exercițiile fizice intense și prelungite și hipertrofia miocardului sunt alte condiții în care nivelurile de troponină pot fi ridicate.

Intervenții chirurgicale și opțiuni de tratament

Orice leziune a inimii, fie că este vorba despre un accident rutier sau despre o intervenție chirurgicală pe cord deschis, poate determina creșterea nivelurilor enzimelor cardiace. Prin urmare, există numeroase situații în care enzimele cardiace pot fi crescute, iar abordarea tratamentului adecvat este responsabilitatea medicului în fiecare caz în parte.

Datorită faptului că există și alte condiții în afara atacurilor de cord care pot determina creșterea nivelurilor de enzime cardiace, medicii pot solicita și alte teste de sânge și investigații suplimentare. Printre acestea se numără electrocardiograma (EKG), ecografia cardiacă (ecocardiografia) sau angiografia. Testele de stres, tomografiile cardiace și radiografiile toracice sunt alte modalități de investigare care pot contribui la stabilirea diagnosticului. Atunci când motivul pentru creșterea nivelurilor de enzime cardiace nu este un infarct miocardic, medicul poate trata o gamă largă de afecțiuni de bază. De asemenea, se pot recomanda modificări ale stilului de viață pentru a îmbunătăți și menține funcția cardiacă.

În cazul în care nivelurile biomarkerilor cardiaci sunt crescute din cauza unui infarct miocardic, persoana afectată va necesita adesea internare în spital și tratament specific. Acesta poate include administrarea de medicamente și, uneori, intervenții chirurgicale. Tratamentele sunt concepute pentru a restabili fluxul de sânge către inimă și pentru a restabili funcția acesteia. De asemenea, persoanele care au suferit un infarct miocardic pot fi tratate cu medicamente trombolitice, anticoagulante și antiplachetare. Aceste medicamente au rolul de a dizolva cheagurile de sânge existente sau de a preveni formarea altora noi. Nitroglicerina, beta-blocantele și inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei sunt alte tipuri de medicamente utilizate în tratamentul persoanelor care au suferit un atac de cord.

În unele cazuri, persoanele recent afectate de un infarct miocardic pot necesita intervenții chirurgicale în plus față de tratamentul medicamentos. Montarea de stenturi coronariene sau realizarea unei operații de bypass coronarian pot fi intervenții chirurgicale eficiente. Montarea unui stent coronarian implică ghidarea unui tub subțire și lung printr-o arteră pentru a localiza blocajul. Apoi, medicul utilizează un instrument special pentru a deschide artera blocată și pentru a insera un stent metalic, menținând astfel artera deschisă în zona problematică. Intervenția de montare a unui stent coronarian necesită în general o perioadă mai scurtă de recuperare în comparație cu operația de bypass coronarian.

Operația de bypass coronarian implică îndepărtarea unei porțiuni din vasul sanguin blocat și refacerea circulației. Aceasta este o intervenție chirurgicală majoră, care poate fi efectuată imediat după un atac de cord sau într-un interval scurt de timp, pentru a oferi inimii șansa de a se recupera.
Imagistica prin rezonanță magnetică cardiacă (IRM cardiacă) este o metodă de diagnosticare extrem de utilă în identificarea miocarditei la peste 30% dintre pacienții care prezintă dureri toracice, niveluri crescute de enzime cardiace (troponina) și artere coronare normale.