Mii de pelerini din întreaga țară se adună an de an, la Iași, la sărbătoarea Sfintei Cuvioase Parascheva, căutând alinare, vindecare și răspunsuri la rugăciunile lor. Împinși de credință și speranță, oamenii stau ore întregi la coadă, convinși că Sfânta le va îndeplini dorințele, fie ele legate de sănătate, pace sufletească sau ocrotirea celor dragi
În fiecare an, în luna octombrie, pelerini din toate colțurile țării se adună la Iași, în fața Catedralei Mitropolitane, pentru a se ruga la moaștele Sfintei Parascheva. Fiecare om care așteaptă răbdător la rând își poartă povestea cu el, o poveste plină de speranță și credință. Printre oamenii de la rând, am întâlnit o femeie aflată în cautarea unui miracol de ani de zile. Veronica Costache, o femeie din Dâmbovița, suferă de polineuropatie și este în scaun cu rotile de 15 ani. Anul acesta, ea a venit la Iași cu soțul și prietenele, în speranța unui miracol.
În fiecare an, în luna octombrie, pelerini din toate colțurile țării se adună la sărbătoarea Sfintei Cuvioase Parascheva, din Iași
Veronica Costache este un exemplu de credință neclintită. Diagnosticată cu polineuropatie, o afecțiune care i-a afectat nervii periferici, femeia este în scaun cu rotile de 15 ani. Cu toate că medicii nu au reușit să determine cauza exactă a bolii, Veronica nu și-a pierdut speranța. Împreună cu soțul și câteva prietene, a călătorit sute de kilometri pentru a ajunge la Iași, în speranța că Sfânta Parascheva îi va oferi alinarea mult așteptată.
„Am venit să mă rog pentru un leac, o rezolvare, un ajutor. Știm că e grabnic ajutătoare și multe minuni se fac”, spune Veronica Costache, femeia din Dâmbovița.
Fiecare rugăciune rostită în fața moaștelor este încărcată de dorința profundă de vindecare, iar pentru Veronica Costache, acest pelerinaj este o ocazie de a-și reconfirma credința. Deși nu poate merge, sufletul ei este neobosit. Povestea ei este emoționantă nu doar pentru suferința fizică pe care o îndură, ci și prin dorința neobosită de a-și găsi o soluție divină la problemele sale. Împreună cu familia și prietenii, Veronica se roagă cu credință și speranță, ca minunea pentru care a venit să se întâmple.
În această mare de pelerini, fiecare are o poveste de spus. La fel ca Veronica, Ana și Ketin, două surori venite din Roman și Constanța, fac parte din acei oameni care revin an de an la moaștele Sfintei Parascheva din Iași. Deși au stat deja 16 ore la coadă, ele nu simt oboseală, ci doar bucuria unei experiențe de neuitat.
„Ne simțim foarte bine, ca în fiecare an. E o experiență care ne umple sufletele de fericire și împlinire”, a spus Ana, femeia din Roman.
Pentru Ketin, acest pelerinaj este o tradiție pe care o respectă cu sfințenie.
„Eu vin în fiecare an la sora mea, la Roman, și de acolo venim amândouă aici, să ne rugăm pentru sănătate, pentru cei dragi, pentru cei care au nevoie. Este ceva ce facem de mulți ani și ne întoarcem acasă cu liniște în suflet”, spune Ketin, femeia din Constanța.
Mai încolo, în mulțime, reporterii BZI au întâlnit o femeie bolnavă de cancer care își spunea rugăciunea cu lacrimi în ochi. Ea a venit la Iași cu un scop precis, a venit să ceară o minune.
„Nu mă simt bine de mult timp, dar sper că Sfânta Parascheva mă poate ajuta. Am venit să mă rog pentru sănătatea mea”, spune Elena, femeia bolnavă de cancer.
Pelerinajul, un drum al credinței și al alinării
Pelerinajul de la Sfânta Cuvioasă Parascheva, din Iași, nu este doar o ocazie de sărbătoare, ci un drum în care fiecare pas făcut în fața raclei este încărcat de emoție și speranță. Pentru Veronica, Ana, Ketin și Elena, femeia bolnavă de cancer, acest moment este unul esențial pentru sufletul lor. Fiecare dintre ele își caută alinarea în credință, convingerea că rugăciunile lor vor fi ascultate.
La finalul pelerinajului, deși nu știm dacă miracolele vor veni imediat, acești oameni se întorc acasă cu sufletele mai ușoare și cu speranța că Sfânta Cuvioasă Parascheva le va răspunde rugăciunilor. Pentru fiecare pelerin, acest drum către moaște reprezintă o întâlnire cu divinitatea, un moment în care puterea credinței se împletește cu dorința de vindecare. La finalul fiecărui pelerinaj, credința rămâne aceeași. Indiferent de răspunsul pe care îl primesc, pelerinii se întorc acasă cu sufletele mai liniștite, convinși că rugăciunile lor au ajuns la urechile Sfintei Cuvioase Parascheva, mereu grabnic ajutătoare.
Mii de pelerini din întreaga țară se adună an de an, la Iași, la sărbătoarea Sfintei Cuvioase Parascheva, căutând alinare, vindecare și răspunsuri la rugăciunile lor. Veronica Costache, o femeie din Dâmbovița, bolnavă de 15 ani de polineuropatie, a venit la această mare sărbătoare din Iași în speranța unui miracol.
,,O cruce în pustie – Film subtitrat în română despre Sfânta Cuvioasă Parascheva – VIDEO https://youtu.be/jtG3vgwoWt4
Filmul, apărut în 2022, „O cruce în pustie”, bazat pe o poveste adevărată, este o ecranizare sârbească a romanului scriitoarei Ljiljana Habjanović Đurović, despre viața Sfintei Cuvioase Parascheva, roman apărut și în limba română, în 2020, la Editura Sophia.
Călătoria tinerei Parascheva spre Dumnezeu începe în locurile natale, cărora le urmează Țarigradul și pelerinajul la Locurile Sfinte, unde nevoința pustnicească, sub călăuzirea lui Ioan Botezătorul și a Mariei Egipteanca, a preschimbat-o pe Parascheva (Petkana, Sfânta Vineri) în una dintre cele mai iubite sfinte panortodoxe, pentru ca apoi și sfintele sale moaște să devină loc de pelerinaj de o importanță covârșitoare pentru evoluția istorică a Balcanilor, fie că amintim de Târnovo sau Belgrad, fie că ne gândim la Țarigrad sau la Iașii Moldovei.
„Mi se părea că râul Iordanului trece prin mine. Că spală mâlul adunat în sufletul meu. Că mă spală pe dinăuntru. Și că, odată ieșită din râu, nu voi mai fi aceeași. Iar când în mână mi-a ajuns pietricica, rotundă și albastră ca o bucățică ruptă din cer, am fost sigură că El mi-a trimis-o. M-am uitat în sus, deasupra mea, spre El, să-I mulțumesc, așa cum și El se va fi uitat spre a vedea calea Tatălui. Am început să plâng mișcată de atâta dragoste și am simțit cum inima mi se umple de pace.”
Menționăm că romanul și ecranizarea acestuia se întemeiază pe tradiția Bisericii Sârbe privitoare la viața Cuvioasei, așa cum s-a transmis în unele dintre sinaxarele acesteia, tradiție perpetuată și în „Proloagele de la Ohrida” ale Sfântului Nicolae Velimirovici – în care se menționează că Sfânta a petrecut în pustie „până la o vârstă adâncă”, 40 de ani în deșertul Iordanului, luptând împotriva ispitelor, păcatelor și demonilor.’’
https://www.activenews.ro/cultura-biserica-ortodoxa/O-cruce-in-pustie-%E2%80%93-Film-subtitrat-in-romana-despre-Sfanta-Cuvioasa-Parascheva-VIDEO-192584
Iați bă tratamentul !
Și sa întors acasă tot în căruț, mai obosită și mai săracă !
Paraschiva lui pește prăjit pe lîngă că nu face fix nimic nu vindecă de prostie !, la anul poate o să fie cu noroc 🤣🤣🤣
S-a confirmat ca Preasatanistul Daniel Trafalet Ciubotea, mason grad 33, cel care a TRADAT Ortodoxia la Sinodul Satanist din Creta 2015, si-a bagat coada in a baga cu forta corul Operei conduse de urmasul Satanistei Rancea, Fermesanu,un mare Teror de doi bani, in scopul de a murdari cat de cat aceasta sarbatoare !
Daca nu au reusit cu HAARP sa faca niste zile ploiase de toamna, si nu au reusit sa sperie credinciosii cu amenintarile de terorism marca Mossad, spurcatii paduchiosi au reusit sa faca si ei ceva cu ajutorul tradatorilor din BOR: satanistul Daniel Trafalet Ciubotea si satanistul Teofan, cel care a participat alaturi de spurcatul Ciubotea la Sinodul Satanist din Creta 2015.
Mult a fost, putin mai este, pana ce toti tradatorii si criminalii vor primi ceea ce merita !
,,…În apărarea Tradiției Bisericii și a psalților înlăturați din Sfânta Liturghie la Cuvioasa Parascheva chestiunea cu cine să cânte la Cuvioasa este simplă, și nu e. E simplă, pentru că răspunsul ortodox e: la strană tre să cânte psaltul… Ca și cum te-ai întreba: oare pe cine să invităm să zică ecteniile? Cum cine, păi diaconul ! Nu-l invităm pe Pavarotti, că are el voce mai puternică, sau pe Tom Hanks, în locul episcopului, că poate are mai multă experiență cu publicul larg. Sau: oare cine să slujească Liturghia ? Oare, în loc de preotul nostru paroh, n-ar trebui să-l punem pe domnu Becali ?
Are voce așa frumoasă – îl mai auzim uneori la Radio Trinitas, chiar de la Catedrală !
Sau pe chef Scărlătescu, că poate taie mai geometric prescura !
Sau, poate, de hram, pe prințu Duda, că se mișcă mai elegant, și are mai mulți epoleți !
De ce să fim exclusiviști, învechiți, rigoriști, hai „să le dăm și lor o șansă”, să arătăm liberté, égalité, fraternité, să dea și ei slavă lui Dumnezeu… nu ?
…Liturghia nu e act cultural, spectacol, operă sau eveniment de PR.
Liturghia e mistagogie. Iar Dumnezeu a poruncit clar – ierarhia bisericească nu e o decizie democratică, modă culturală sau invenție umană – actele liturgice se săvârșesc exclusiv de către cei in-ves-tiți, adică aleși de El, cărora le dă un har special prin ierurgia de investire.
Păi ce e biserica, maidan democratic relativist sau spațiu sacru unde slujește Însuși Iisus Hristos, Domnul și Mântuitorul nostru !?
…Numai la protestanți toți sunt preoți, toți sunt diaconi, toți cântă și toți prorocesc. Cât va mai fi tolerat acest protestantism funcțional ?
…„Spectacolul” oferit de Corul Operei Naționale Române din Iași la Sfânta Liturghie de hram a Sfintei Cuvioase Parascheva susținută de Mitropolia Moldovei și Bucovinei la 14 octombrie 2024 a fost nu jenant, ci degradant, progresist și batjocoritor. https://www.activenews.ro/thumb-970?/articole/192588.jpg Madame colantate, cu ochelari de soare la modă pe nas, altele vocsite și răvășite sau chiar mascate regulamentar à la Nelu Tătaru-Găinaru, să nu ia covidu de la vreun arhiereu, stând chișor peste chișor ca la bar pe Corso, băieței cu șepci și gluci de 50 Cent pe cap, probabil ca să nu le intre fumul de tămâie pe-o ureche și să le iasă pe cealaltă… La picioarele lor, Sfânta plângea, după cum chiar pe Trinitas se vedea… Și oare de ce toți „comunicatorii” abilitați ai Mitropoliei și Arhiepiscopiei nu s-au învrednicit să le explice „De ce stăm în picioare la Sfânta Liturghie?”. Puteau să le dea un How-to-do-Liturghia pe WhatsApp sau pe Tik-Tok chiar din Doxologia: „Încă de la primii creștini, ortodoxul stă în picioare la liturghie: conform acestui obicei, el este pelerin, drumeț pe calea mântuirii, nu-și lasă trupul leneș în comoditatea la care acesta îl trage.Ortodoxul stă înaintea Creatorului, Domnul și Judecătorul său: el este ca un acuzat, pentru că știe că greșelile sale sunt nemăsurat de mari. Dar Hristos l-a îndreptat; de aceea stă drept în picioare: împreună cu Cel Ce S-a ridicat din morți stă drept.” (Tito Colliander, Credința și trăirea ortodoxiei, traducere de Părintele Dan Bădulescu, Editura Scara, București, 2002, p. 34). Ce să mai vorbim de pelerinii care au stat câte 10-12 ore la rând în picioare chiar și la peste 90 de ani? La anul Mitropolia să bage o bandă rulantă cu șezlonguri și umbrele de soare ca să poată să se închine și coriștii Operei liniștiți…Apoi, dacă-i așa, să vorbim cu Patriarhu să-i dea și lui Mihail Bucă un hamac sau măcar un scaun de bar ca să nu se mai „chinuie” trei-patru ore de Liturghie la Patriarhie.
Nu credem că brusc, așa, de săptămâna trecută, ca să „deranjăm” marea sărbătoare, psalții din țara asta și noi laolaltă cu ei ne-am săturat de cor lălăit de domni și doamne care mai de care cu vocea în derivă, stând jos, picior peste picior și mestecând gumă, frecând telefoanele mobile sub bagheta magică ba a unei cucoane despletite, ba a unui om c-o ureche de tablă, ambii probabil pilele cuiva de prin protipendada catedralelor sau alcovul operei….Nu contează cât de prost cântă un psalt sau cât de bine cântă un solist de alt gen de muzică, n-are nici o importanță nici dacă psaltul e complet afon – e misiunea lui, a lui personal, numai a lui, dată de Dumnezeu, să cânte la slujbă. Poate să fie geniul geniilor muzicii solistul care nu e psalt: n-are dreptul să cânte în locul psaltului.
Atenție: nu că n-ar putea cânta frumos, ci NU ARE VOIE, tot la fel cum cine nu e diacon efectiv nu are voie să tămâieze și să zică ectenii, iar cine nu-i popă n-are voie să facă liturghii…’’
Mihăiță să treci pe la mine să îți dau binecuvîntarea pe cate am dato tuturor elevilor mei !
Să îți dau ceva cald în guriță și să te slobozesc în pace
Mihai prea multă labă distruge creierul
Probabil ca lista de asteptare a pacientilor e lunga, de aia dureaza atat. Noroc cu sistemul de sanatate, care mai preia din lista 🙂
Inca ceva: credulii astia merg si la vot. In masa. Politicienii care au fost in vizita au putut vedea cu ochii lor masa ve votanti care pot fi dusi usor si ieftin, cu zaharelul politic.
Cand tu esti ultimul in care ai incredere si iti pui sperantele in biserica si politicieni, meriti tot ce ti se intampla.
BRAVO MIHAI!