Local

Zece suflete, înghesuite într-o locuință bătrânească cu două camere din centrul Iașului! Fiecare membru al familiei are la dispoziție doar 4 metri pătrați. Condițiile de trai sunt înfiorătoare. Stâlpul casei: „Dumnezeu ne-a binecuvântat cu copii” – FOTO/VIDEO

Publicat: 09 apr. 2021
Familia Măncianu din Iași, cu cei 8 copii, în locuința lor, de pe strada Brândușa, numărul 15
Povestea tristă a unei familii din Iași. Opt copii își doresc o locuință a lor, unde să își poată face temele și unde să ia masa împreună

O familie din Iași se străduiește din greu să aibă o locuință a ei, acolo unde ar putea să asigure un trai mai bun pentru cei 8 copii. Trăiesc în două camere de câțiva metri pătrați și oricât de mult și-ar dori, nu au posibilitatea de a-și cumpăra propria casă. Copiii cresc și au nevoi la fel de mari, pe care salariile celor doi nu le acoperă. Familia face un apel la cei care ar putea da o mână de ajutor

Condițiile grele în care locuiesc de trei ani zece suflete par că nu se vor mai schimba vreodată. Nicolae și Maria Măncianu sunt căsătoriți de 25 de ani și au 12 copii. În prezent au în grijă 8 dintre ei, cel mai mare are 16 ani, iar cel mai mic, 4 ani. Ceilalți 4 copii sunt majori și și-au întemeiat propria familie. Minorii merg la școală și la grădiniță, iar părinții doresc să îi susțină cât mai mult, ca să aibă parte de educație.

Nicolae lucrează ca taximetrist de 12 ani, iar Maria a devenit asistent personal pentru fetița de 10 ani, Natalia, diagnosticată cu sindromul Down și încadrată în gradul I de handicap. Banii ajung pentru traiul de zi cu zi, pentru facturi și cheltuielile pentru școală, dar nu își permit să facă economii. Nu mai au decât o singură speranță și cea mai mare, și anume, ca într-o bună zi, să poată spune unui loc numai al lor „acasă”.

Fiecare ban pe care l-au câștigat a asigurat traiul de zi cu zi. În ciuda condițiilor grele, au refuzat să lase copiii în centrele de plasament

Nicolae are vârsta de 40 de ani, iar soția lui, Maria, 39 de ani. Ambii provin dintr-o familie săracă, fără posibilități. Nu au mers să cerșească, să lucreze în străinătate și să-și lase copiii de izbeliște, și nici nu au băut banii din alocații. În schimb, au ales să lucreze. O perioadă au muncit chiar și cu ziua, ca să asigure hrana pentru cei 12 copii. În pofida posibilităților limitate, au ales mereu să pună copiii pe primul loc și au refuzat să îi abandoneze la centrele de plasament.

„Dumnezeu ne-a binecuvântat cu copii. Am întâlnit persoane care aveau posibilități, dar nu puteau avea copii. Noi, în cei 25 de ani de când suntem împreună, avem 12. Doi dintre copii sunt cu probleme de sănătate, dar am reușit să îi punem pe picioare, restul sunt sănătoși. Este fetița de 10 ani, care are sindromul Down, este în clasa a III-a la o școală cu program special. Când a născut-o soția, noi nu știam ce înseamnă această boală, iar cei de la Direcția pentru Asistență Socială și Protecția Copilului au vrut să o ia, dar noi nu am acceptat.

Orice ar fi, o să avem grijă și de ea cum avem și de ceilalți. Nu vrem să fie dată la o parte, vrem să aibă o viață cât se poate de normală. Mai are probleme la genunchi, nu poate merge drept sau să alerge normal. Am vorbit cu medicul să o operăm, dar așteptăm să treacă pandemia asta. Madălin are 7 ani și a fost diagosticat cu epilepsie de la 6 luni, de doi ani nu a mai făcut nicio criză, dar continuăm cu tratamentul până când, treptat, va scăpa de el”, a povestit Nicolae Măncianu.

Locuința lor este o anexă cu două camere. Pe cei 40 de metri pătrați învață, mănâncă și dorm zece suflete

Locuiesc în două camere, într-o locuință oferită de Primăria Iași. Spațiul nu permite amenajarea unei bucătării. Toaleta este formată doar dintr-un vas WC și o chiuvetă racordată la instalația de apă. Despre duș nu se poate aduce vorba, nu există o soluție tehnică. Asta pentru că, spun ei, au înaintat o cerere către autorități pentru a extinde spațiul locuinței, dar din cauza vechimii și a riscului de a se dărâma peste ei, cererea a fost respinsă. Dorința lor cea mai mare este să aibă o bucătărie, unde toată familia să aibă loc la masă.

Acum, cina se ia pe o masă improvizată, formată din scaune. Pereții imobilului sunt îmbibați de fumul provenit de la soba care le asigură încălzirea pe timpul iernii și de aburii de la mâncarea de pe aragaz. Oricât ar încerca să scape de mucegai, este imposibil. Deși au îndreptat tavanul și au schimbat podeaua, nu au putut face mai mult de atât în cei 40 de metri pătrați.

„Ne-am dorit să punem un duș, dar nu am putut să ne extindem baia, fiindcă nu ar rezista pereții. Aburii de la mâncare din spațiul mic se răspândesc în cele două camere, afectând pereții, aerul. Ca să ajutăm copiii, fiindcă noi nu avem multă școală, i-am înscris la after school. Acolo e important că îi ajută la teme. Dacă o să le placă școala, cum o să putem, o să ne luptăm să reușească să aibă o educație, să ajungă ceva în viață”, a explicat tatăl copiilor.

O șansă la un trai mai bun pentru ei și copii ar fi o casă a lor. Cei mici nu vor decât să aibă un loc unde să ia masa împreună

Veniturile lunare sunt obținute din salariul de asistent personal al Mariei, de 1.490 de lei, cei 1.600-1.800 de lei din taximetrie pe care îi câștigă Nicolae și alocațiile copiilor. Din această sumă asigură hrana de zi cu zi, pachete la școală și plătesc facturile pentru întreținere. Nu au însă posibilitatea să strângă suficienți bani pentru achiziția unei locuințe.

„Sunt 50-60 de lei pe zi, nu pot spune că la sfârșitul lunii am un salariu. Ce câștig într-o zi, asigur pentru traiul de a doua zi, de asta nu am liber, lucrez continuu. La oraș este greu, pe când la țară am putea lucra și cu ziua, am putea pune într-o grădină mică verdețuri, cartofi și multe altele, ca să avem ce pune pe masă. În oraș îți cumperi tot, copiii văd la magazin una-alta, nu poți să nu le dai. Ne-ar ajuta foarte mult să avem o casă a noastră undeva, chiar și la kilometri distanță de oraș, dar unde să le putem asigura copiilor condiții mai bune. Când n-o să mai fim noi, să aibă unde să rămână, nu se știe niciodată ce se poate întâmpla”, a mai povestit ieșeanul.

Cei care doresc să îi ajute cu îmbrăcăminte, rechizite sau pachete pe cei 8 copii: Darius de 16 ani, Sidonia 14 ani, Cosmina 12 ani, Natalia 10 ani, Adelina 8 ani, Mădălin 7 ani, Rareș 6 ani și Antonia de 4 ani, pot merge la adresa str. Brândușa, nr. 15, din Iași. De asemenea, orice sprijin, cât de mic, din partea oamenilor cu suflet, poate fi făcut apelând numărul de telefon: 0749.429.874 sau direct prin donație în contul bancar al Mariei Măncianu: RO70 RZBR 0000 0600 2122 6128.





Comentarii
  • Poi scuze…sa mai facă încă 12… Sunt tineri și au timp… Ori sunt tâmpiți ori inconștienți… Când vezi că nu ai casă,nu ai ce pune pe masă…tu faci copii unul după altul…iresponsabili ..

  • Eu stiu ca Dumnezeu binecuvinteaza dar nu sunt sigur daca are EL vreo inplicatie in cotzaiala si cheful de puit non stop a astora si altii ca ei !, iar in Biblie mai scrie ca ” nu am vazut vreun copil al lui DUMNEZEU cersindusi painea” poate era mai bine sa aplice proverbul ”sa se intinda cat e plapuma ”

  • Neinspirat moment de a prezenta acest caz, in aceeasi zi, pe aceeasi pagina, dupa cel al lui „Sergiu calaretul”. Lumea va fi mult mai reticenta din acest moment cu fiecare caz in parte. Iar aici este vorba si de inconstienta de a face copii pe banda rulanta, fara a te gandi la viitor sau alt interes de a putea vinde locuinta centrala in care stau, la bani grei, cine stie. Lumea va sufla si in iaurt.

  • Habar nu aveau de Sindromul Down, e clar cum a dus femeia asta sarcinile la termen, fara un control in perioada de ” GESTATIE”!
    Chiar va inmultiti ca prostii asa? Legati trompele, vasectomie, prezervativ, contraceptie, de astea nu ati auzit ? Nu v-a dat Dumnezeu nimic, voi nu va puteti abtine, va coțăiți ca chiorii ! Anul si cârlanul.
    Acum vreti si voi casa. Nu trebuia facut invers ? Mai intai casa masa si apoi futaiul ?

  • Protectia Copilului cum ajuta copiii, in afara de hartii din birou? Unde e interesul superior al minorilor?Cum sa nu te intereseze conditiile in care traiesc atatia copii? Abur, igrasie, e nesemnificativ? Daca se cer haine, pachete, rechizite inseamna ca intradevar o duc greu….Dar din birou nu se vede….Trece luna, vine leafa.

  • Astia nu sint oameni,astia sint iepuri.Doar animalele ,saracele,nu-si pot face o planificare familiala.Dupa 1990,oricine putea face o corelare intre posibilitatile financiare si viitoarea familie.Dar banuiala e ca fac parte parte dinr-o secta religioasa care are ca scop doar cresterea natalitatii fara control.Asa procedeaza doar indivizii inculti, natia care dintotdeauna a facut tara de ris.

  • Mai este un articol cu tiganul calaret datile bani si la astia ca sa mai faca vreo doi copii sa aibe alocatie de unde sa stea pe la crasme in sat .Voi cei de la presa in loc sa scrieti despre asemenea oameni va rog sa faceti articole despre familii care muncesc si sunt cinstiti.NU MAI DATI BANI FARA SA MUNCEASCA!!!!!!!!!!!

  • Voi o batjocoriti, dar priviti ca copii frumosi are. Vad copil de 16 ani si vad copil de 4 ani. 16-4= 12, iar minus inca un an gestatia inseamna ca ala mare avea 11 ani si asista la futa-futa ca sa ii mai apara un fratior, al enspelea. Frumos.
    In industrie, productivitatea asta se obtine pe conveier. Da-da, nea Henri Ford a inventat modul asta de lucru. Adevarul ca si cocosul e bun, si cateaua are coada data la o parte.

  • Oamenii astia muncesc si isi ingrijesc toti copiii pe care i-au facut. Si voi ii porcaiti. Dar pe ceilalti – stiti voi care, cei care nu muncesc si au multi copii pe care-i trimit la cersit sau la furat – de ce nu-i porcaiti? Pai trebuie sa faca cineva copii. Daca voi nu vreti sa faceti, ca nu accepati sa ramaneti fara bani pentru treburile voastre plesiristice, atunci aveti macar decenta sa taceti din gura.

Adauga un comentariu