Cimbru sau cimbrisor?

Am gătit de multe ori, şi, în reţetele noastre, am întalnit drept condiment cimbrul. Unele reţete folosesc cimbru de grădină, altele cimbrişor, iar altele cimbru de camp. Deşi denumirea acestor condimente este foarte asemănătoare, nu este vorba de aceeaşi plantă. Diferenţele există. Aceste vegetale fac parte din Familia Lamiaceae, foarte cunoscută pentru ierburile sale aromate. In randurile de mai jos vă vom prezenta care sunt diferenţele dintre aceste condimente, pentru ca pe viitor să nu ne mai punem întrebarea: „Oare despre ce cimbru este vorba?”

Cimbrul de gradina

Cimbrul de grădină (cimbrul bun sau cimbrul mirositor) este o plantă anuală, cu frunze netede şi ascuţite la varf, plăcut mirositoare. Tulpina poate ajunge la o înălţime de 60 de cm. Florile, alb-violacee, apar în luna iulie şi rezistă pană toamna tarziu. Cele mai aromate frunze se recoltează atunci cand plantele au început să înflorească.
Substituie cafeaua

Dimineaţa, în locul tradiţionalei, dar uneori dăunătoarei cafele, poate fi băută cate o ceaşcă cu ceai de cimbru de grădină. Acesta creează o stare reconfortantă pe durata întregii zile. Tusea nervoasă de dimineaţa, acolo unde există, dispare, iar stomacul devine mai liniştit. Pentru prepararea ceaiului este nevoie de o linguriţă, cu varf, de cimbru, ce se opăreşte cu o cană cu apă clocotită. Păstraţi acoperit două, trei minute, pană se infuzează. După ce se strecoară se bea cu înghiţituri mici.

Cimbrul de camp

Mai este denumit cimbrul nemţesc, cimbrul comun, cimbrul de camp sau lămaioară. Este o plantă multianuală. In caţiva ani capătă aspectul unei tufe, alcătuită dintr-o rădăcină şi mai multe tulpini. Tufa, care poate ajunge la un diametru de 50 de cm, este mai scundă decat cimbrul de grădină. Frunzele sunt mai rotunjite şi au un miros uşor amărui.

Cimbrisorul, utilizat in medicina naturista

Ruda sălbatică a cimbrului de camp este cimbrişorul (tămaiţa sau iarba-cucului). Creşte pe dealuri, pajişti sau păşuni alpine. Are o tulpină taratoare, care nu depăşeşte 10-15 cm înălţime. Frunzele mici au un miros puternic aromat, uşor iute. Poate fi utilizat atat pentru condimentarea mancărurilor, cat şi pentru prepararea unor ceaiuri în medicina naturistă. Ceaiul are o acţiune diuretică şi antiseptică intestinală, dar se recomandă în tusea spastică, convulsivă şi astmatică.