De-a lungul timpului, cunostintele acumulate au fost transmise din generatie in generatie, in felul acesta ajungand la noi, cei de astazi, retete din acele perioade cand omul acorda o atentie mai mare mediului natural, pentru ca altceva nu avea la indemana, si convietuia in armonie cu acesta.
Pentru ca dezinteresul medicilor face victime mai multe decat boala in sine, pentru ca medicamentele sunt foarte scumpe si cu prea putine beneficii, ba unele dintre ele creaza dependenta si au efecte secundare dintre cele mai nebanuite, la omul de azi se observa o intoarcere spre natura, spre ceea ce poate oferi natura cu bunatate si darnicie, pentru alinarea suferintelor si chiar vindecarea unor boli grave.
Brusturele, planta bienala care apare in flora spontana, cu florile de culoare mov-violet, asezate in grup, contine nitrat de potasiu, ulei eteric, mucilagii, substante amare, vitamine din grupul B si saruri minerale.
Brusturele se administreaza sub forma de infuzie, tinctiura sau unguent in diferite afectiuni: diabet, afectiuni digestive, afectiuni ale pielii, reumatism, boli cronice produse de intoxicarea organismului. Specialistii recomanda preparatele din brusture pentru proprietatile detoxifiante in bolile de ficat, rinichi si splina.
Cimbrul si produsele din cimbru, mai ales tinctura, se folosesc ca remediu in caz de crampe abdominale, tuse convulsiva, astm bronsic, infectii renale.
Cimbrul proaspat cules se pune intr-o sticla cu gura larga sau un borcan. Se toarna alcool alimentar, vodca sau tuica facuta in gospodarie, atat cat sa acopere planta si se lasa la macerat timp de 20 de zile. Se strecoara si se pastreaza in sticle mici, inchise la culoare, departe de lumina si caldura. Se ia cate o lingurita de tinctura, diluata intr-un pahar de apa, de trei, patru ori pe zi. Cateva picaturi de tinctura puse in ceai neindulcit, trezeste din betie si alunga mahmureala.
Salcia, primul copac de la noi care infrunzeste primavara, poate fi vazuta adesea in locuri umede, pe malul apelor, in lunci, la campie si deal, dar si in orase.
In scop terapeutic, de la salcie se recolteaza scoarta de pe ramurile tinere, de doi-trei ani. Coaja de salcie contine o substanta numita salicozida, care se descompune in organism, rezultand acidul salicilic, adica aspirina naturala. Pe langa aceasta substanta, coaja mai contine amidon, proteine, lipide, tanin, celuloza, substante minerale, vitamine.
De mii de ani, salcia este folosita pentru alungarea durerilor de tot felul. Are efecte tonice, antiseptice si antiinflamatoare, sedative, astringente si antireumatismale. Ca leac impotriva racelii, gripei cat si a durerilor de oase se prepara o infuzie din 200 de ml de apa clocotita, care se toarna peste doua lingurite de planta uscata si maruntita. Lichidul se bea, cate 2-3 linguri, pe parcursul unei zile.
sursa:ziare.com
