Sfântul Mucenic Longhin Sutașul este prăznuit în fiecare an pe 16 octombrie, în calendarul ortodox. Soldat aflat în slujba lui Ponțiu Pilat, acesta a fost martor la Răstignirea lui Iisus Hristos și la minunile petrecute în momentul morții Sale. Potrivit tradiției creștine, Longhin a refuzat să nege Învierea și a ales să-și dedice viața propovăduirii credinței creștine, fiind condamnat ulterior la moarte.
Sfântul Longhin Sutașul, martor la Răstignirea lui Hristos
Potrivit tradiției bisericești, Sfântul Mucenic Longhin a trăit în vremea împăratului roman Tiberiu și era originar din Capadocia. El făcea parte din armata aflată sub comanda lui Ponțiu Pilat, guvernatorul Iudeii, și avea în subordine un grup de soldați.
Longhin a primit sarcina de a participa la paza locului în care a fost răstignit Iisus Hristos, precum și de a supraveghea mormântul după înmormântare. Evenimentele petrecute în acele zile aveau să-i schimbe viața.
Tradiția creștină amintește că, în momentul morții lui Iisus, pământul s-a cutremurat, soarele s-a întunecat, pietrele s-au despicat, iar unele morminte s-au deschis. Martor la aceste fenomene, Longhin ar fi mărturisit cu voce tare: „Cu adevărat Acesta a fost Fiul lui Dumnezeu”.
După ce a aflat despre Învierea lui Hristos, Longhin a refuzat să primească bani pentru a susține că trupul Mântuitorului fusese furat de ucenici. El și alți doi soldați au ales să mărturisească adevărul credinței lor, în loc să accepte propunerile celor care doreau să ascundă cele întâmplate.
De ce a fost condamnat la moarte Sfântul Longhin
După aceste evenimente, Longhin și-a părăsit slujba militară și s-a întors în ținutul său natal, Capadocia. Acolo a început să vorbească despre Hristos și să răspândească învățăturile creștine, contribuind, potrivit tradiției, la convertirea multor oameni.
Activitatea sa a ajuns însă la cunoștința autorităților. Relatarea bisericească spune că Ponțiu Pilat a trimis o informare împăratului Tiberiu, iar acesta a poruncit uciderea lui Longhin și a celor doi soldați care mărturisiseră împreună cu el.
Cei trei au fost decapitați, iar capul lui Longhin a fost adus la Ierusalim pentru ca Pilat să primească dovada executării poruncii. Capul sfântului a fost aruncat într-un loc în care se adunau gunoaie, în afara cetății.
Minunea prin care o femeie și-a recăpătat vederea
Tradiția mai povestește că, după mulți ani, o femeie înstărită din Capadocia, care își pierduse vederea, a venit la Ierusalim în speranța că se va vindeca. Femeia era însoțită de fiul său, însă acesta a murit în timpul călătoriei, iar ea s-a confruntat cu o dublă suferință: pierderea copilului și orbirea.
Într-un vis, Sfântul Longhin i s-ar fi arătat și i-ar fi spus unde se afla îngropat capul său. Totodată, i-ar fi promis că își va recăpăta vederea și că își va vedea fiul într-o stare de slavă.
Femeia a urmat îndrumarea, a găsit locul și a scos capul sfântului, iar, potrivit relatării religioase, vederea i-a revenit. În vis, și-a văzut fiul alături de Longhin. Ulterior, ea a îngropat rămășițele fiului său împreună cu moaștele sfântului, apoi s-a întors în Capadocia.
În semn de recunoștință, a ridicat o biserică în cinstea Sfântului Mucenic Longhin, unde au fost așezate moaștele sale. Lăcașul a devenit, potrivit tradiției, un loc în care credincioșii se rugau pentru vindecare și ocrotire.
Ce alți sfinți sunt pomeniți pe 16 octombrie
Pe lângă Sfântul Mucenic Longhin Sutașul, calendarul ortodox îi pomenește în această zi și pe cei doi mucenici care au fost uciși împreună cu el, precum și pe Sfinții Mucenici Leontie, Dometie, Terentie și Domnin, despre care tradiția spune că au murit prin foc.
Tot pe 16 octombrie este pomenit și Preacuviosul Părinte Mal. Acesta a renunțat la averi și la legăturile lumești pentru a duce o viață retrasă, dedicată postului, rugăciunii și privegherii.
Potrivit relatărilor bisericești, Părintele Mal ar fi săvârșit minuni încă din timpul vieții, vindecând leproși, redând vederea orbilor și alungând demonii. După moarte, trupul său ar fi răspândit mir cu bună mireasmă, considerat de credincioși un semn al harului divin.
Ziua de 16 octombrie este astfel dedicată pomenirii acestor sfinți, ale căror vieți sunt prezentate în tradiția ortodoxă drept exemple de credință, jertfă și devotament religios.