3 iunie – Ziua în care s-a stins din viață Ana Pauker, una dintre cele mai controversate figuri ale comunismului românesc

Pe 3 iunie 1960, în plină epocă comunistă, se stingea din viață Ana Pauker, o personalitate care a marcat profund istoria politică a României postbelice. Decesul ei, cauzat de un cancer mamar, a pus capăt unei existențe marcate de radicalism ideologic, influență sovietică și o carieră politică de excepție pentru o femeie în acea perioadă.

3 iunie – Ziua în care s-a stins din viață Ana Pauker

Născută în anul 1893, în localitatea Codăești din județul Vaslui, sub numele Hannah Rabinsohn, Ana Pauker provenea dintr-o familie evreiască tradiționalistă. Tatăl ei era haham, iar bunicul rabin, însă ea avea să urmeze un drum politic radical diferit de cel spiritual. A debutat ca profesoară, dar contactul cu ideile socialiste și relația sa cu Henry Steinberg, un coleg profesor și comunist convins, au condus-o spre activitatea politică de stânga, devenind membră a Partidului Social Democrat al Muncitorilor din România încă din tinerețe.

RomaniaTV

Nuntă înainte de înmormântare. Soția i-a pus verigheta pe deget lui Ciprian Pian și s-a căsătorit cu el în timpul priveghiului. A fost chemat și preotul să oficializeze cununia

Observatornews.ro

Trump amenință Iranul: Dacă suntem atacați, armata SUA se va năpusti asupra voastră "la un nivel nemaivăzut"

Ana Pauker a fost activă în mișcarea comunistă ilegalistă din România interbelică și a cunoscut detenția, exilul și viața în Uniunea Sovietică, unde a fost intens formată ideologic de structurile Cominternului. Revenită în țară după 1944, în contextul ocupației sovietice și al instaurării regimului comunist, ea a devenit rapid una dintre cele mai influente figuri politice ale noii puteri.

Între anii 1947 și 1952, a deținut funcțiile de ministru de Externe și vicepreședinte al Consiliului de Miniștri, fiind prima femeie din istoria României care a ocupat astfel de poziții. În această perioadă, a fost considerată nu doar simbolul comunismului românesc, ci și un pion strategic al influenței sovietice în Europa de Est. În 1948, revista americană Time i-a dedicat coperta, numind-o „cea mai puternică femeie în viață”, reflectând atât importanța funcțiilor deținute, cât și temerile Occidentului față de extinderea influenței comuniste.

Totuși, ascensiunea ei politică a fost brusc întreruptă în 1952, când a fost înlăturată din conducere de către Gheorghe Gheorghiu-Dej, în contextul epurărilor interne din partid. Alături de Vasile Luca și Teohari Georgescu, a fost acuzată că face parte dintr-un „grup antipartinic” și exclusă din viața publică. Deși nu a fost arestată, a fost pusă sub supraveghere și marginalizată până la sfârșitul vieții.

Personalitatea Anei Pauker continuă să stârnească opinii divergente în rândul istoricilor și analiștilor politici. Unii o consideră o figură emblematică a luptei pentru emanciparea femeilor în politică, într-o epocă profund patriarhală, în timp ce alții o văd ca un simbol al represiunii și al loialității oarbe față de interesele sovietice. A fost supranumită de unii „Stalin în fustă”, iar imaginea ei publică a fost adesea asociată cu epurările politice, cu arestările pe criterii ideologice și cu promovarea unei linii dure de partid.

Chiar și martorii epocii au exprimat trăiri contradictorii în legătură cu Ana Pauker. În memoriile sale, Principesa Ileana a României o descria ca pe o prezență intimidantă, comparând-o cu un șarpe boa constrictor – rece, calculată și lipsită de empatie.