De fiecare dată când primim ajutor divin pentru orice problem întâmpinăm este bine să citim un Acatist de mulțumire pentru binefacerile primite din partea Tatălui nostru.
Acatismul de mulțumire este unul dintre cele mai puternice acatiste și ne ajută să intrăm în conexiune cu divinitatea căreia trebuie să-i mulțumim pentru „binefacerile Tale cele arătate şi cele ascunse, pentru viaţa pământească şi pentru cereştile bucurii ale împărăţiei Tale“.
Preoții susțin că rugăciunea ne este un aliat puternic, în care dorințele par a se bizui mult pe ceea ce lumea cere divinității.
Mereu, credincioșii trebuie să țină minte că cea mai importantă rugăciune este cea de mulțumire și slavă Tatălui Ceresc, prin care să ne arătăm nevoia să mulțumim pentru că suntem, pentru ceea ce avem, pentru oamenii dragi nouă, pentru bucuria a ce vedem zi de zi și simțim în fiecare moment.
Acatistul de mulțumire, dar de la Dumnezeu
Pentru noi, creștinii, rostirea unui acatist de mulțumire trebuie privit ca un dar de la Dumnezeu.
Potrivit Sfântului Ioan Gură de Aur, atunci când ne rugăm, când rostim un acatist de mulțumire, bogăția noastră sufletească devină nesfârșită:
„Rugăciunea este arma cea mai tare, vistierie care niciodată nu se goleşte, bogăţie nesecată, liman fără valuri, temelia păcii, rădăcină, izvorul, mama tuturor bunătăţilor, mai puternică decât o împărăţie. Eu însă vorbesc de rugăciunea care nu zace numai pe buze, ci se ridică din adâncul inimii. Cu atât mai sus se înalţă rugăciunea când iese dintr-o inima strâmtorată şi evlavioasă“.
Cum se citește Acatistul de mulțumire
Acatistul de mulțumire începe cu Condacul 1:
„ Împărate al veacurilor, Cel ce nu suferi stricăciune, Tu ţii în dreapta Ta toate cărările vieţii omeneşti cu puterea proniei Tale celei mântuitoare. Îţi mulţumim pentru binefacerile Tale cele arătate şi cele ascunse, pentru viaţa pământească şi pentru cereştile bucurii ale împărăţiei Tale. Arată-ne şi de acum înainte mila Ta, celor care cântăm: Slavă Ţie, Dumnezeule, în veci! “/
Pe urmă se citește Icosul 1:
„Venit-am pe lume prunc slab şi neajutorat, dar îngerul păzitor a întins aripi luminoase, ocrotind leagănul copilăriei mele. Dragostea Ta străluceşte de atunci peste toate cărările mele, în chip minunat călăuzindu-mă către lumina veşniciei. Cu slavă s-au arătat, din prima zi şi până acum, darurile Proniei Tale cele îmbelşugate. Îţi mulţumesc şi strig cu toţi cei care Te cunosc pe Tine:
Slavă Ţie, Celui ce m-ai chemat la viaţă,
Slavă Ţie, Celui ce mi-ai arătat frumuseţea lumii,
Slavă Ţie, Celui ce ai deschis înaintea mea cerul şi pământul ca pe o carte veşnică a înţelepciunii,
Slavă veşniciei Tale, ce se arată în lumea cea vremelnică,
Slavă Ţie, pentru milele Tale cele arătate şi cele ascunse,
Slavă Ţie, pentru fiecare suspinare a încercărilor mele,
Slavă Ţie, pentru fiecare pas al vieţii, pentru fiecare clipă de bucurie,
Slavă Ţie, Dumnezeule, în veci!“
Urmează icosuri și condace până la 13, citite alternativ. La final se citește din nou Icosul 1 și Condacul.