Aceste medicamente administrate femeilor pot cauza o gamă largă de afecțiuni. Ce spune studiul

Un studiu recent din Danemarca a adus în atenție posibilele efecte negative ale glucocorticoizilor asupra dezvoltării creierului copiilor expuși prenatal la aceștia. Glucocorticoizii, care includ medicamente comune precum prednisonul și cortizonul, sunt utilizati frecvent în timpul sarcinii pentru a trata o gamă largă de afecțiuni, inclusiv riscuri de naștere prematură și afecțiuni autoimune sau inflamatorii.

Studiul sugerează că expunerea la aceste medicamente ar putea crește semnificativ riscurile de autism, dizabilități intelectuale, ADHD și tulburări de anxietate. De asemenea, medicii susțin că și paracetamolul este considerat periculos.

O serie de medicamente administrate femeilor însărcinate pot afecta dezvoltarea creierului copiilor

Glucocorticoizii imită hormonul cortizol, cunoscut pentru efectele sale antiinflamatorii și rolul în controlul răspunsului imunitar al organismului. În timpul sarcinii, aceste medicamente sunt adesea prescrise femeilor care suferă de afecțiuni precum artrita reumatoidă, lupusul sau astmul, pentru a reduce inflamațiile și pentru a ajuta la dezvoltarea organelor fătului, în special în cazurile de risc de naștere prematură. De asemenea, sunt folosite pentru a preveni complicațiile asociate cu nașterea prematură, prin stimularea dezvoltării pulmonare a fătului.

09:20, 16 Dec 2025

FOTO Întărirea burții în sarcină – Care sunt cauzele și situațiile care necesită atenție?

Totuși, rezultatele studiului arată că expunerea prenatală la glucocorticoizi poate duce la efecte negative asupra dezvoltării creierului copilului. Cercetătorii au descoperit că acești copii au avut de 30% până la 50% mai multe șanse de a dezvolta autism comparativ cu cei care nu au fost expuși la aceste medicamente în uter. Mai mult, aceștia aveau un risc semnificativ mai mare de a dezvolta dizabilități intelectuale, deficit de atenție/hiperactivitate (ADHD) și tulburări de anxietate.

Studiul a implicat analiza dezvoltării a 1,1 milioane de copii născuți între 1996 și 2016, dintre care aproximativ 300.000 au fost expuși la glucocorticoizi în timpul sarcinii. După o perioadă de urmărire de 15 ani, cercetătorii au analizat istoricul medical al acestor copii, observând o incidență mult mai mare a tulburărilor de dezvoltare și comportamentale la cei expuși la glucocorticoizi. Copiii ale căror mame au luat aceste medicamente pentru a preveni nașterea prematură au avut un risc cu 50% mai mare de a fi diagnosticați cu autism, în comparație cu cei ai căror mame nu au luat medicamente similare. În plus, riscurile de dizabilități intelectuale și ADHD au fost cu 30% mai mari, iar problemele de dispoziție și anxietate cu 50%. Mai mult decât atât, femeile însărcinate trebuie să aibă grijă și cu pastilele uzuale pentru durere, precum no-spa.

Grija pentru femeile însărcinate și alternativele la glucocorticoizi

Un alt aspect semnificativ identificat în studiu este că femeile însărcinate care suferă de afecțiuni autoimune sau inflamatorii pot fi expuse unui risc mai mare atunci când utilizează glucocorticoizi. Cercetătorii au observat că, în cazul acestor femei, riscurile de autism și ADHD pentru copii sunt cu 30% mai mari, iar tulburările de dispoziție și dizabilitățile intelectuale pot crește cu 40%.

În ciuda acestor riscuri, cercetătorii subliniază că utilizarea glucocorticoizilor rămâne esențială în multe cazuri, iar alternativele la aceste medicamente nu sunt încă dovedite a fi mai sigure. Totuși, se consideră că mai multe cercetări sunt necesare pentru a găsi soluții mai sigure pentru femeile însărcinate care au nevoie de tratamente antiinflamatorii.

Studiul a adus în discuție necesitatea unei „prudențe continue” în utilizarea glucocorticoizilor în timpul sarcinii. În condițiile în care tot mai multe femei însărcinate primesc aceste medicamente pentru a preveni complicațiile, este esențial ca medicii să evalueze cu atenție riscurile și beneficiile tratamentului. Femeile care se confruntă cu afecțiuni autoimune sau inflamatorii ar trebui să discute cu medicii lor despre posibile alternative, deși, din păcate, dovezile privind siguranța acestora sunt limitate. În concluzie, studiul subliniază importanța unui tratament atent monitorizat și al unei cercetări suplimentare pentru a proteja sănătatea copiilor care se dezvoltă în uter.