Vineri, 13 noiembrie 2026, data calculată pentru sfârșitul lumii. Ce arăta studiul Doomsday din 1960

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Potrivit unui celebru studiu științific publicat acum 66 de ani, omenirea ar fi trebuit să își atingă limita absolută chiar mâine, vineri, 13 noiembrie 2026. Deși scenariul sună dramatic, calculul matematic din spatele acestei predicții este astăzi complet depășit de realitatea demografică, rămânând însă unul dintre cele mai fascinante exemple despre modul în care știința poate trage semnale de alarmă asupra viitorului, relatează Euronews.

Lucrarea, intitulată provocator „Doomsday: vineri, 13 noiembrie, 2026 d.Hr.”, a fost redactată în anul 1960 de fizicianul austro-american Heinz von Foerster și echipa sa de cercetare, fiind publicată în prestigioasa revistă academică Science.

Ce prevedea celebrul studiu „Doomsday” publicat în revista Science

Pentru a ajunge la această dată fatidică, Heinz von Foerster și colegii săi au analizat datele istorice privind evoluția populației globale din ultimele două milenii și au aplicat o ecuație matematică menită să descrie ritmul de creștere.

18:10, 03 Nov 2026

FOTO Un matematician renumit a calculat data exactă a Apocalipsei: „Sfârșitul Lumii va fi pe 13 noiembrie 2026”

Proiecția lor arăta că, dacă rata de înmulțire a populației de la mijlocul secolului al XX-lea s-ar fi menținut neschimbată în viitor, curba demografică ar fi atins o valoare infinită exact la mijlocul lunii noiembrie 2026.

În termeni pur matematici, concluzia cercetătorilor era că, până în această zi de vineri, omenirea s-ar fi „zdrobit” sub propria greutate, prin suprapopulare.

Studiul a provocat o agitație uriașă la nivel mondial în momentul apariției, însă exact acesta fusese obiectivul autorilor.

Prin alegerea simbolică a unei zile de vineri, 13, fizicianul a urmărit să atragă atenția opiniei publice și a liderilor politici asupra problemei suprapopulării, un subiect intens dezbătut în anii ’60.

Unde s-a rupt formula matematică

Timp de trei decenii, până la începutul anilor 1990, curba calculată de echipa lui von Foerster s-a suprapus remarcabil de fidel peste cifrele reale înregistrate la nivel global.

Ulterior însă, dinamica demografică s-a schimbat profund, iar creșterea populației a început să încetinească semnificativ.

Inițial, numărul locuitorilor planetei crescuse accelerat datorită progreselor medicale și scăderii mortalității, atingând un ritm record în anul 1963, de peste două procente pe an.

Treptat însă, familiile din întreaga lume au început să aibă mai puțini copii, astfel încât până în anul 2020 rata anuală de creștere a coborât sub pragul de un procent.

Potrivit estimărilor actuale ale Organizației Națiunilor Unite (ONU), populația globului nu va tinde spre infinit, ci va atinge un vârf la mijlocul anilor 2080, la aproximativ 10,3 miliarde de oameni, urmând ca apoi să intre într-un declin lent.

De la Cometa Halley la calendarul mayaș: de ce eșuează predicțiile apocaliptice

Istoria ultimului secol este plină de momente în care sfârșitul lumii a fost anunțat cu certitudine, fie pe baze mistice, fie prin extrapolări științifice rigide.

În anul 1910, trecerea cometei Halley a declanșat o panică generalizată după ce unele ziare au avertizat că gazele otrăvitoare din coada acesteia ar putea distruge viața pe Pământ, situație speculată rapid de comercianții care vindeau măști de gaze, pastile de protecție sau așa-numite „umbrele de cometă”.

Mult mai recent, un predicator radio din Statele Unite a anunțat Ziua Judecății pentru 21 mai 2011, iar pe 21 decembrie 2012 încheierea unui ciclu din calendarul mayaș a fost interpretată pe scară largă drept apocalipsa.

Nici modelele economice sau ecologice nu au fost ferite de erori: în 1972, celebrul raport „Limitele creșterii” avertiza că omenirea va rămâne în scurt timp fără materii prime vitale, ignorând însă capacitatea inovării tehnologice de a descoperi noi resurse și alternative.

Greșeala fundamentală a tuturor acestor predicții constă în proiectarea mecanică a tendințelor din trecut direct în viitor, fără a lua în calcul capacitatea oamenilor de a reacționa la crize și de a-și adapta comportamentul.