Pe 15 august, creștinii prăznuiesc Adormirea Maicii Domnului, cunoscută în popor drept „Sfânta Maria Mare”, una dintre cele mai importante sărbători dedicate Fecioarei Maria. Deși momentul nu este relatat în Sfintele Evanghelii, tradiția Bisericii vorbește despre moartea, înmormântarea și mutarea Maicii Domnului la ceruri, fără ca trupul său să fi cunoscut stricăciunea.
Tradiția Bisericii spune că Maica Domnului a fost mutată la ceruri. Pe 15 august este sărbătorită și Ziua Marinei Române.
Ce spune tradiția despre Adormirea Maicii Domnului
Pe 15 august, creștinii prăznuiesc Adormirea Maicii Domnului, una dintre cele mai importante sărbători închinate Fecioarei Maria și una dintre cele mai cunoscute sărbători religioase din calendarul ortodox. Cunoscută în popor și sub numele de Sfânta Maria Mare, sărbătoarea amintește de trecerea Maicii Domnului din această viață la viața veșnică și de mutarea ei la ceruri.
Spre deosebire de alte evenimente din viața Fecioarei Maria, relatarea despre Adormirea Maicii Domnului nu se regăsește în Sfintele Evanghelii. Detaliile despre ultimele sale zile, despre moartea, înmormântarea și mutarea ei la ceruri provin din Tradiția Bisericii.
Potrivit tradiției bisericești, Maica Domnului a fost înștiințată de un înger că se apropie momentul plecării sale din această viață. Vestea nu este prezentată ca un sfârșit în sensul unei dispariții, ci ca o trecere către viața veșnică.
Înainte de moarte, Fecioara Maria și-ar fi cerut iertare de la cei aflați în jurul ei și s-ar fi pregătit pentru această trecere. Tradiția spune că, în momentul adormirii sale, Însuși Mântuitorul S-a coborât din ceruri pentru a primi sufletul Maicii Sale.
Relatarea tradițională vorbește și despre mai multe minuni care s-ar fi petrecut atunci, printre care vindecarea unor oameni bolnavi și redobândirea vederii de către orbi și a auzului de către surzi.
De ce sărbătoarea se numește „Adormirea”
În tradiția creștină, termenul „adormire” este folosit pentru a sublinia caracterul trecător al morții și speranța în viața veșnică.
Biserica nu vorbește în cazul Maicii Domnului nici despre o înviere, asemenea lui Iisus Hristos, și nici despre o înălțare la cer prin propria putere.
Patriarhul Daniel explica într-o predică faptul că mutarea Maicii Domnului la ceruri „nu este nici înviere și nici înălțare”, deoarece ea nu s-a arătat oamenilor după moarte cu trupul înviat, asemenea lui Hristos, și nici nu s-a înălțat prin propria putere. Din acest motiv, evenimentul este numit „mutare”.
Potrivit credinței Bisericii, trupul Maicii Domnului nu a cunoscut stricarea după moarte și nu a rămas în mormânt.
Tradiția spune că trupul Fecioarei Maria a fost așezat în mormânt, unde a rămas timp de trei zile. Apostolul Toma ar fi ajuns la Ierusalim abia în cea de-a treia zi după înmormântare și și-ar fi dorit să cinstească trupul Maicii Domnului.
Când Apostolii au deschis mormântul, însă, acesta era gol. Potrivit tradiției, trupul Maicii Domnului fusese mutat în chip tainic la ceruri.
Una dintre cele mai cunoscute reprezentări ale sărbătorii este icoana Adormirii Maicii Domnului. În centrul acesteia se află trupul Fecioarei Maria, înconjurat de Apostoli și de îngeri.
În partea centrală a icoanei este reprezentat Hristos, care ține în brațe sufletul Maicii Sale, înfățișat asemenea unui copil înfășat în haine albe.
Imaginea are o simbolistică puternică: în timpul vieții pământești, Maria L-a purtat în brațe pe Pruncul Iisus, iar la trecerea ei din această viață, Hristos este Cel care îi poartă sufletul.
Astfel, icoana inversează simbolic imaginea binecunoscută a Maicii cu Pruncul și subliniază relația dintre mamă și Fiul ei.
Astfel, Adormirea Maicii Domnului este considerată cea mai veche sărbătoare dintre praznicele dedicate Fecioarei Maria.