Al șaptelea păcat

Astăzi, Ilie Bolojan își depășește propria „performanță”. Ne servește prin Parlamentul României o nouă asumare de răspundere. A șaptea. A depășit cu brio, într-un interval de timp extrem de scurt, „performanța” oricărui alt premier. Asistăm la un derapaj extrem de grav de la democrație. Care, teoretic cel puțin, se poate solda cu o surpriză de mari proporții.

Orice asumare de răspundere reprezintă un viol în care victima, și totodată coautor, este Parlamentul României. Parlamentul este victimă în integralitatea lui, iar coautorii sunt reprezentați de majoritate. De deputații și senatorii coaliției aflate la putere. De ce asumările de răspundere reprezintă atentate la democrație și la parlamentarism, fără a fi însă neconstituționale? Procedura excepțională și aplicată abuziv a asumării de răspundere are drept consecință împiedicarea dezbaterii, care este în rațiunea de a fi a puterii legislative. Premierul, adesea fără să își consulte nici măcar colegii de guvern, trântește în plenul Parlamentului o lege sau, și mai grav, un pachet de legi care nu generează o dezbatere în comisii și nici în plen, documente pur și simplu adoptate în mod automat prin nedepunerea, în termen de două zile, a unei moțiuni de cenzură sau prin nesusținerea unei asemenea moțiuni de către majoritatea absolută de 322 de parlamentari. În felul acesta, forțând legislativul, apar și intră în vigoare acte normative care, așa cum s-a văzut, cel mai adesea generează mari traume societății, sub pretextul echilibrării, care, de fapt, nu are loc, a bugetului.

De această dată, din nou, Ilie Bolojan își asumă răspunderea pentru o lege aparent populară, care își propune să reglementeze într-un mod nou situația sub aspectul veniturilor și ieșirii la pensie a judecătorilor și procurorilor.

Ilie Bolojan a sfidat întregul Parlament, refuzând să se prezinte atunci când a fost convocat pentru a da o serie întreagă de explicații pe care le așteaptă întreaga opinie publică. Nu a fost adus cu mascații, nu a fost sancționat, nu a fost deferit justiției prin solicitarea unei anchete penale, așa cum prevăd legile. În schimb, descinde în plen pentru a-și asuma din nou răspunderea pentru un act normativ care a fost respins de Curtea Constituțională și care nu întrunește avizul pozitiv nici al CSM, și nici al Înaltei Curți. S-a angajat ca, dacă o asumare de răspundere este trântită de CCR, să demisioneze. Nu a demisionat. Și este cât se poate de previzibil că, din nou, legea va fi respinsă.

Dar pentru ca actul normativ să ajungă în dezbaterea Curții Constituționale, mai trebuie parcursă o etapă. Este necesar fie ca opoziția să nu introducă o moțiune de cenzură, fie ca o eventuală moțiune de cenzură să nu întrunească majoritatea absolută. În următoarele două zile, dacă se introduce moțiunea de cenzură și dacă PSD o susține, Guvernul Ilie Bolojan devine istorie. Va trebui formată o nouă majoritate parlamentară, în jurul unui alt premier propus de Monstruoasa Coaliție și adjudecat de președintele numit.

Nimeni, în întreaga istorie a României, nu a îndrăznit să își transforme în aliat majoritatea parlamentară și să violeze puterea legislativă de atât de multe ori. Este al șaptelea păcat.