Anca Ciliac povestește despre cum i-a apărut ideea de tangoterapie pentru copii, un demers educațional și terapeutic care prinde contur într-o societate dominată de tehnologie și deconectare emoțională.
Tangoterapia nu este doar un dans, ci o formă profundă de reconectare cu sinele și cu ceilalți, mai ales în cazul copiilor care au tot mai puține ocazii reale de a interacționa autentic. Prin acest proiect, Anca își propune să aducă în prim-plan valori precum atașamentul securizant, cooperarea și conexiunea emoțională.
Cum a apărut ideea: Anca Ciliac povestește despre cum i-a apărut ideea de tangoterapie pentru copii
Anca Ciliac povestește despre cum i-a apărut ideea de tangoterapie pentru copii pornind de la o nevoie clară: aceea ca tinerii să aibă ocazia de a se reconecta, față în față, într-un context fără filtre digitale:
„Motivul care m-a făcut să cred cu atâta convingere în potențialul acestui proiect a fost tocmai faptul că tinerii vor avea oportunitatea de a fi efectiv față în față, de a avea contact unul cu celălalt.”
Ea mărturisește că între 2016 și 2018 a derulat un proiect pilot la o școală din Bacău:
„Așteptările au fost depășite cu mult. Asta pentru că am văzut efectiv procesul schimbării acestor copii, cum i-a ajutat să se dezvolte, să evolueze, și asta mi-a dat mai departe și mai mult curaj.”
Tangoterapia pentru copii nu este un domeniu ușor de abordat, dar pasiunea a împins-o spre documentare și dezvoltare profesională:
„Am ajuns să mă documentez ce înseamnă tangoterapie pentru copii, pentru că nu a fost ceva ușor. Am avut și norocul ca anul acesta să pot intra în această formare internațională, pentru că mă pot consulta cu îndrumătoarea mea.”
Ea subliniază că tangoterapia pentru copii pune accentul pe relație, nu pe performanță:
„Unde punem focusul în tangoterapia pentru copii? În ideea construirii relației, pentru că este un dans de relație, de prezență, de conexiune emoțională, de atașament, de dezvoltare a ideii de atașament securizant și sănătos.”
Această formă de dans devine un răspuns actual la o problemă veche, accentuată după 1990, și anume lipsa unui atașament securizant.
Impactul în școli
Anca Ciliac povestește despre cum a reușit să transforme această viziune despre tangoterapie, ea fiind la bază instructor de dans și art-terapeut, într-un proiect concret, care să se poată derula în școli în școli.
„Vom porni cu Școala Gimnazială ‘Ion Creangă’, unde am găsit o deschidere foarte mare spre ideile de educație nonformală, sau orice idee diferită.”
Proiectul se va desfășura între mai și august și va include 20 de elevi din clasele V-VIII, împărțiți egal între fete și băieți.
„Ne mai trebuie băieți, de obicei ei sunt mai puțin îndrăzneți când vine vorba despre activități artistice.”
Anca își dorește să implice și părinții și profesorii în acest demers transformator: „Ne gândim inclusiv să facem sesiuni de tangoterapie pentru părinți și copii, la școală, în sala de sport care ne-a fost pusă la dispoziție. Vom avea inclusiv o sesiune de tangoterapie profesori-elevi.” Această abordare holistică își propune să creeze legături autentice între actorii educaționali și familii.
În final, visul Ancăi este ca tangoterapia pentru copii să fie un proiect accesibil tuturor:
„Mi-aș dori să fie un proiect gratuit pentru copii, dar cu siguranță vom găsi soluții.”
Pentru ea, dansul este un limbaj universal care poate vindeca și uni, iar prin tangoterapie, copiii învață empatia, respectul, grija și prezența.
Anca Ciliac povestește despre cum i-a apărut ideea de tangoterapie pentru copii și cum a reușit să o transforme într-o realitate vie și valoroasă.
Pentru mai multe detalii, urmăriți podcastul AICI.