Andreea Bănică, dezvaluiri dureroase in emisiunea moderata de Denise Rifai

Deși este mereu zâmbitoare și emană pozitivitate de fiecare dată când apare în public, a izbucnit în lacrimi când a început să povestească despre tatăl ei care a plecat din această lume când ea avea doar 21 de ani.

„M-a făcut om și am ajuns om, chiar și cu bătăile mele din copilărie. Regret enorm că nu îl mai am și că nu mai e lângă mine, să aibă grijă de mine, să mă poarte peste tot, să mă arate peste tot. Să arate cât de talentată e fata lui. (…)
În același timp, când eram pe scenă și aveam acea emoție și rușine, era acolo, în fața scenei, pe scaun și îmi spunea: „să vezi tu ce pățești”. (…) Aveam emoții mari și nu mai știam să mă controlez, el lucra foarte mult cu mine la acest lucru, la acest aspect. Am avut ani de zile în care l-am urât, îmi doream să nu îl mai am, să nu mai fie lângă mine, să mă lase și să plece. Să plece din viața mamei mele și a surorii mele, deși sora mea se măritase.
Sora mea nu a simțit toate aceste lucruri pentru că ea se măritase și nu a știut prin ce am trecut eu și cât de greu mi-a fost. Astăzi, dacă l-aș mai fi avut, aș fi știut să îi pup mâna și să îi mulțumesc.”, a mărturisit Andreea Bănică în cadrul emisiunii „40 de întrebări cu Denise Rifai”.

Legătura dintre ea și bărbatul care a susținut-o pe drumul ales nu a fost o relație ideală tată-fiică, dar este recunoscătoare acum pentru toate lecțiile pe care le-a primit.

Trecerea lui în neființă a durut-o extrem de tare

Deși au fost momente în care a îndurat violența lui și a fost martoră la situațiile dureroase prin care a trecut mama sa, a reușit acum să îl ierte pe bărbat și chiar să regrete că nu a avut ocazia să petreacă mai mult timp alături de el. Se pare că trecerea lui în neființă a durut-o mai tare decât orice rău pe care i l-a făcut în timpul vieții și a simțit nevoia să își exprime durerea prin cuvinte frumoase la adresa lui.

„Acum îl iubesc mai mult decât înainte, enorm, enorm și îl regret enorm! Mi-e greu să vorbesc despre subiectul ăsta.”, a spus vedeta vizibil emoționată.

Durerea adunată în suflet a făcut-o pe Andreea Bănică să se maturizeze și să își dorească să fie un părinte bun, astfel încât să nu calce pe urmele tatălui său. Nu se simte vindecată nici acum, la peste 20 de ani de la trecerea lui în neființă. Deși l-a iertat, nu va putea șterge amintirile care au marcat-o profund.

„Faptul că nu am putut să vorbesc foarte mulți ani despre acest subiect, să nu mă pot exprima și să nu am cu cine să vorbesc despre acest lucru m-a făcut să mă cufund și mai mult în munca mea, în muzică. Atunci când a murit tatăl meu, am zis că nu vreau să mai cânt, că vreau să mă las de muzică, deși eram la început. Am spus că nu vreau să mai cânt. Dacă tata nu mai există, e clar că nu mai există persoana care să mă sprijine și să mă împingă de la spate, indiferent cum. Rănile sunt adânci, sunt și astăzi și atât de mult mă chinui, de exemplu acasă, în sânul familiei, să nu le arăt copiilor mei sau să nu fiu rea cu ei, să nu aibă parte de ceea ce am avut eu și de experiența prin care am trecut alături de tatăl meu atunci când era în stările acelea. Băutura îl aducea aici, îi lua mințile și nu mai știa ce făcea.”, a adăugat în cadrul aceluiași interviu.

Andreea Bănică și-a găsit refugiul în brațele mamei sale

Cântăreața a povestit și de refugiul pe care îl căuta în brațele calde ale mamei, în momentele în care plecau de acasă din teama de a nu fi supuse din nou violenței.

„Plecam prin parcuri cu mama mea, cu o sacoșică după noi, ne ascundeam prin tufișuri să nu fim găsite, să nu fim bătute, să nu ne facă de râs, deși ne știa toată Eforia. Sunt foarte adânci rănile, iar aceste răni cred că nu se pot vindeca niciodată. Nu știu cum ar fi fost dacă ar fi trăit el în continuare…Poate că m-aș fi împăcat cu el. Însă, așa rămân neîmpăcată. Îl iubesc enorm, îi iubesc enorm, am nevoie de ei, de amândoi. Așa a fost să fie!”, a declarat ea.

Andreea Bănică și Lucian Mitrea au lăsat în spate greutățile vieții și se bucură acum de prezent, trăind din plin fiecare moment alături de copii lor.

Nici nu stie ce sa mai faca sa ramana in prim plan…..cu talentul artistic ne-a lamurit…acu’ incearca sa ne arate ce mare povestitoare e…scrie „Amintiri din copilarie” varianta blonda eventual, sau mergi la psiholog (chiar psihiatru). Urata te-ai mai facut!

Răspunde