Animismul – scurt istoric

Animismul (latina anima „spirit” apoi „suflet”) este rezultatul gandirii omului primitiv din stadiul prereligios timpuriu, manifestat prin personificarea obiectelor si a fenomenelor naturii, precum si prin investirea acestora cu atribute umane. Termenul de animism a fost introdus de etnograful englez Edward Burnett Tylor intr-un studiu aparut in anul 1871, Primitive Culture, pentru a desemna primul stadiu religios, un „minim de religie”, avand ca sursa dorinta omului de a-si explica fenomene enigmatice din propria viata (somnul, visele, halucinatiile, bolile) sau credinta ca orice om are un suflet autonom care-l poate parasi temporar (in somn sau in lesin) sau definitiv (prin moarte).

Vezi si Evolutia celor mai importante cinci religii de-a lungul istoriei – VIDEO 

Animismul este prezent, intr-o varietate de forme de expresie si manifestare, la mai toate popoarele tribale ale lumii si influenteaza mult hinduismul popular si Islamul, dar si crestinismul. Cei mai multi practicanti ai animismului (sau traditiilor religioase tribale) considera ca exista un Dumnezeu creator care a intocmit universul in trecutul mitic. El este undeva departe si nu are nimic de-a face cu oamenii. In orice caz, exista intotdeauna vreun fel de legenda sau promisiune ca ei vor fi adusi, in vreun fel sau altul, inapoi la Dumnezeu. Practic vorbind, spiritele sunt cele mai importante realitati ale acestor oameni in vietile lor mundane si de aceea sunt si numiti „animisti”, ceea ce inseamna inchinatori la spirite.

Frica patrunde si poate controla, pe intreaga durata a vietii cuiva, chiar si vietile oamenilor educati, fiindca aproape orice poate aduce mania vreunui spirit asupra unei persoane. Aceste spirite trebuie mereu imblanzite pentru a nu se mania, dar mai sunt chemate si pentru a aduce bunastarea sau blestemul asupra cuiva. Deoarece spiritele pot locui si obiectele neinsufletite, deseori ceea ce pare inocent, cum ar fi un cutit gasit in apropierea casei cuiva, poate provoca teama. Ar putea insemna ca persoana a fost blestemata.

Vezi si Theravada, cea mai veche scoala budista
Oamenii cauta protectie prin bratari speciale sau alte obiecte, numite fetisuri, primite de la un vraci. Multi animisti care devin crestini continua sa cheme spiritele pentru a obtine ajutor practic fiindca uneori misionarii occidentali i-au lasat cu impresia ca Dumnezeul din Biblie ofera doar mantuire spirituala intr-o alta lume. Atunci cand se imbolnavesc, misionarii ii trimit la doctor; pentru problemele agricole sau cu vitele sunt trimisi la fermier. Dar ei se duc la vraci si la spiritele lor pentru a primi ajutor practic.

Vezi si Doctrine religioase si politice – BUDISMUL 

Pacatul si vina sunt intelese ca aspecte sociale si ceremoniale si sunt asociate cu raspunderile pe care le au oamenii in trib sau cu spiritele. Omul este vazut ca o parte a ciclului vietii si este o veriga a intregii creatii, nu un administrator al creatiei asa cum invata crestinismul. Acest ciclu al vietii se intinde pana la zeii ancestrali, care pot fi oamenii din mitologie ce au luat forma diverselor animale. Exista deseori un animal-totem sau un obiect special al unui trib sau familii care este sacru pentru acel zeu.

Razboinicii, genealogiile si familia sunt foarte pretuite in aceste societati. Ei considera foarte important sa ai copii astfel incat spiritul tau sa devina un stramos care sa fie venerat si caruia sa i se aduca jertfe (de obicei mancare, pentru a nu infometa).

Deseori aceste grupuri tribale primesc cel mai bine Evanghelia. Religia lor consta dintr-o suma de traditii preluate de la generatiile anterioare, deci nu este un set de convingeri traite cu strictete, cum se intampla in religiile mai sus amintite. Spre deosebire de cele trei religii de mai sus, la religia animista am putea spune ca este un vid conceptual (sistemul teologic / filozofic lipseste). Tocmai de aceea tribalii sunt mai usor de abordat, avand in vedere si natura lor ospitaliera (in cele mai multe cazuri) si curioasa. In India, de exemplu, tribalii vin la Domnul Isus in numar mare. Tocmai de aceea crestinismul este numit religia robilor, a saracilor, a celor exclusi din societate. Tribalii sunt in afara castelor recunoscute (harijen – denumire data de Gandhi acestora, care inseamna „fiii lui Dumnezeu”).