Încep babele rubrica de azi cu o poveste interesantă. Umblă vorba prin târg că într-o anumită secție de miliție s-ar aprinde, încet, dar sigur, un scandal care mocnește de ceva vreme! Iar de data aceasta, nu infractorii ar fi motivul agitației, ci tocmai împărțirea zilelor de concediu, care, după cum se șușotește pe la colțuri, ar fi ajuns să depindă mai mult de simpatiile șefului decât de reguli și de nevoile oamenilor. Babele bârfitoare, cu urechile ciulite și ochii pe mișcările din instituție, au prins firul unei povești care nu miroase deloc a echitate. Cică șeful secției ar avea propria lui socoteală când vine vorba de aprobarea concediilor: pentru unii, ușa s-ar deschide numaidecât, iar pentru alții, cererile ar rămâne să adune praf pe birou sau s-ar lovi de tot felul de explicații. Ei, și uite-așa s-ar fi creat două categorii de angajați: cei care par să fie pe placul șefului și cei care trebuie să se mulțumească doar cu speranța că vor prinde și ei câteva zile libere. Că doar concediul ar trebui să țină de planificări și de reguli aplicate tuturor, nu de cine-i intră sau nu-i intră șefului la suflet! Iar nemulțumirile, spun gurile care susțin că știu ce se întâmplă prin interior, s-ar aduna încet-încet, precum norii înaintea furtunii. Că atunci când unii își fac bagajele, iar alții nu știu dacă li se va aproba măcar o zi liberă, liniștea din colectiv începe să fie doar de fațadă.