Arta unui covor tradițional românesc – Iată originea lor și ce limbaj incredibil ascund

Un covor tradițional românesc este unul dintre cele mai valoroase obiecte din cultura populară din România, transmițând din generație în generație simboluri, povești și tehnici autentice.

Aceste covoare nu sunt doar obiecte decorative, ci și adevărate documente vizuale ale identității culturale românești

Iată ce trebuie să știi despre un covor tradițional românesc

Covorul tradițional românesc are un rol mai important decât cel estetic sau practic. Acesta era realizat de femeile din sat, care puneau în firele de lână nu doar priceperea lor, ci și rugăciuni, speranțe și dorințe. Modelele geometrice, zoomorfe sau vegetale prezente în compoziția covoarelor aveau adesea o semnificație simbolică, unele moștenite din perioada precreștină.

De exemplu, spiralele și romburile simbolizau eternitatea și ciclurile vieții, pomul vieții era asociat cu fertilitatea, iar motivele păsărilor sugerau libertatea și aspirația spirituală. Culorile erau obținute inițial din surse naturale, precum rădăcini, frunze, scoarță, și aveau și ele sensuri aparte.

RomaniaTV

Simona Gherghe e în culmea fericirii! Nu a mai avut răbdare și le-a dat marea VESTE fanilor! Yuhuuuu! Felicitări! ❤️

Observatornews.ro

Cea mai dorită specializare: 13 pe un loc. Studenţii, angajaţi încă din primul an de facultate

Roșul simboliza energia, negrul pământul și moartea, iar albastrul cerul și puritatea. Țesătura în sine necesita multă răbdare, îndemânare și un simț estetic bine dezvoltat. Covorul rezultat devenea frecvent o parte din zestrea fetei de măritat, semnificând hărnicia și valorile ei în comunitate.

Regiunile din România oferă o mare diversitate de stiluri, de exemplu, covoarele din Oltenia sunt dominate de motive vegetale stilizate și de culori vii, cele din Moldova sunt mai sobre, cu influențe orientale, iar în Maramureș sau Bihor se găsesc adesea modele mai riguroase, într-o paletă cromatică mai restrânsă.

Fiecare regiune își exprimă în acest mod specificul prin această artă care a rezistat de-a lungul timpului. În prezent, coboarele sunt mai mult decât niște simple piese de artizanat. Acestea sunt ca niște punți vii între trecut și prezent, ce ne amintesc de origine și pot oferi o notă autentică oricărei case.

Cum se nasc aceste capodopere?

Procesul de realizare a unui covor tradițional începe cu pregătirea firului, care era de obicei din lână, uneori și din bumbac sau cânepă. Lâna se spăla, se pieptăna și se torcea manual, apoi se vopsea cu pigmenți naturali.

Țesătura propriu-zisă se făcea la războiul de țesut, un aparat tradițional aflat în aproape fiecare gospodărie din sat. Munca era foarte migăloasă, iar fiecare greșeală se corecta manual, fir cu fir. Transmiterea acestui meșteșug se făcea inițial în familie, de la mamă la fiică, dar și în comunitate, prin ateliere.

În prezent, odată cu dispariția unor generațiii și cu migrarea masivă către orașe, această formă de artă populară este mai redusă. Aceste covoare nu și-au pierdut farmecul, ba din contră, sunt redescoperite ca elemente de design interior ce adaugă personalitate și caracter oricărei locuințe.

Tot mai multe persoane aleg aceste covoare nu doar pentru frumusețea lor, ci și pentru autenticitatea și povestea pe care o aduc. Fiecare covor cumpărat de la artizanii locali îi sprijină și îi ajută să ducă mai departe această moștenire culturală.

Într-o casă țărănească, o „scoarță”, așa cum este numit covorul în unele regiuni, nu era doar un decor, ci o adevărată poveste, țesută cu mâinile pentru a crea adevărate opere de artă.

Un covor tradițional românesc nu este doar un obiect decorativ, ci și o formă de exprimare identitară și un limbaj vizual prin care trecutul comunică cu prezentul.