Atacuri de anxietate vs. atacuri de panică – Cum le deosebești?

În ultimii ani, discuțiile despre sănătatea mintală s-au intensificat, iar termeni precum „anxietate”, „atac de anxietate” sau „atac de panică” sunt folosiți din ce în ce mai des, atât în conversații informale, cât și în mediul online sau chiar în consultul medical. Deși aceste noțiuni sunt adesea folosite interschimbabil, ele descriu realități psihologice distincte, fiecare cu simptome, cauze și implicații diferite. Diferențierea între atacurile de anxietate și atacurile de panică este esențială pentru a înțelege ce se întâmplă cu adevărat, pentru a solicita ajutorul potrivit și pentru a gestiona eficient aceste episoade.

Acest ghid își propune să clarifice ce înseamnă atacurile de anxietate și atacurile de panică, să evidențieze principalele diferențe, să explice cauzele și să ofere recomandări practice pentru recunoașterea și gestionarea lor. De asemenea, va fi analizat impactul acestor probleme asupra vieții cotidiene și modalitățile de intervenție, atât la nivel individual, cât și cu sprijin specializat.

Ce este anxietatea?

Anxietatea este o reacție normală a corpului și a minții la stres, pericol sau situații necunoscute. În doze mici/moderate, anxietatea este benefică: pregătește organismul să facă față unor provocări, menține starea de alertă și ajută la mobilizarea resurselor personale. Însă atunci când anxietatea devine excesivă, persistentă sau apare fără un motiv real, poate afecta semnificativ calitatea vieții.

În mod obișnuit, anxietatea se manifestă prin îngrijorări excesive, anticiparea pericolelor, tensiune musculară, agitație, probleme de concentrare și iritabilitate. La nivel fizic, poate apărea o stare de neliniște, palpitații, transpirații, senzație de sufocare sau probleme cu somnul. Anxietatea este un termen larg, care acoperă o gamă variată de trăiri – de la griji cotidiene la forme severe, precum tulburarea de anxietate generalizată, anxietatea socială sau fobiile specifice.

Ce sunt atacurile de anxietate?

Atacurile de anxietate reprezintă episoade de intensificare a simptomelor anxioase, care apar de obicei ca răspuns la o situație stresantă, o amenințare percepută sau un gând negativ repetitiv. Aceste episoade pot dura de la câteva minute până la câteva ore și sunt adesea caracterizate prin simptome fizice și psihologice variate, dar rareori ajung la un vârf atât de intens sau brusc precum atacurile de panică.

Persoana care are un atac de anxietate poate experimenta o stare de neliniște progresivă, creșterea ritmului cardiac, dificultăți de respirație, tensiune musculară, iritabilitate și sentimentul că „ceva rău urmează să se întâmple”. Spre deosebire de atacul de panică, simptomele nu ating brusc o intensitate maximă, ci cresc treptat și tind să fie legate direct de o situație concretă sau de o preocupare.

Ce este atacul de panică?

Atacul de panică este o explozie bruscă și intensă de frică sau disconfort, care atinge maximul în câteva minute și este însoțită de numeroase simptome fizice și psihice. Atacurile de panică pot apărea aparent „din senin”, fără un declanșator clar, sau pot fi asociate cu anumite situații care au produs frică în trecut.

Simptomele atacului de panică includ, de obicei: palpitații, durere sau presiune în piept, senzație de sufocare sau lipsă de aer, amețeli, transpirații abundente, senzație de greață sau disconfort abdominal, frisoane sau bufeuri de căldură, amorțeli sau furnicături, senzația de irealitate sau de detașare de propriul corp (depersonalizare/derealizare), frica de a pierde controlul, de a înnebuni sau de a muri. Atacul durează, în medie, între 10 și 30 de minute, deși intensitatea maximă este atinsă rapid, iar senzația poate părea copleșitoare.

Principalele diferențe dintre atacurile de anxietate și atacurile de panică

În ciuda asemănărilor la nivel de simptome, atacurile de anxietate și cele de panică prezintă diferențe esențiale în ceea ce privește modul de debut, intensitate, durată și relația cu factorii declanșatori.

Atacurile de anxietate apar adesea ca reacție la un stres real sau anticipat, cresc gradual în intensitate și se diminuează treptat. Persoana poate rămâne funcțională, deși are dificultăți în a se concentra sau a-și păstra calmul. Atacurile de panică, în schimb, au un debut brusc, ating rapid un vârf al intensității și sunt adesea percepute ca fiind „fără motiv”, adică nu pot fi explicate printr-o cauză evidentă.

O altă diferență majoră constă în percepția pericolului: în timpul unui atac de anxietate, gândurile se concentrează pe riscuri sau probleme viitoare; în atacul de panică, senzația este că „pericolul e aici și acum”, ceea ce produce o teamă intensă de moarte, de pierdere a controlului sau de „nebunie”.

Cum se simte un atac de anxietate?

Persoana care experimentează un atac de anxietate relatează de obicei că simptomele se acumulează treptat. Totul poate începe cu o grijă persistentă, o anticipare a eșecului sau a unui pericol, chiar și în lipsa unor motive reale. Tensiunea crește progresiv, mușchii devin rigizi, apar probleme de somn, gândurile negative se înmulțesc, iar corpul răspunde cu neliniște, transpirații, tremur, dificultăți de concentrare.

Pe durata unui atac de anxietate, persoana poate rămâne, totuși, conștientă de context și, de multe ori, reușește să-și explice ce a declanșat starea respectivă. O discuție stresantă, o sarcină importantă, o responsabilitate prea mare sau un gând recurent despre viitor sunt adesea la originea acestor episoade.

Cum se simte un atac de panică?

În timpul unui atac de panică, senzațiile sunt mult mai intense, apar rapid și pot induce convingerea că ceva foarte grav se întâmplă la nivel fizic. Mulți oameni cred că au un atac de cord, că se sufocă sau că urmează să-și piardă cunoștința. Chiar și după dispariția simptomelor fizice, frica rămâne: de obicei, persoana rămâne cu teama că episodul se va repeta, ceea ce duce la evitarea anumitor locuri sau situații.

Atacul de panică poate fi atât de copleșitor încât afectează comportamentul de zi cu zi. Unii dezvoltă fobii legate de spațiile publice sau de lipsa accesului la ajutor (agorafobie), izolându-se sau refuzând să iasă din casă fără o persoană de încredere.

Simptome comune și diferențiere

Lista simptomelor întâlnite la ambele tipuri de atacuri, cu diferențele relevante:

1. Palpitații, bătăi accelerate ale inimii (prezente în ambele, dar mult mai intense la atacul de panică)
2. Dificultăți de respirație, senzație de sufocare (mai frecvente și mai intense la atacul de panică)
3. Transpirații, tremurături, uscăciunea gurii
4. Senzație de amețeală sau de leșin (poate apărea la ambele, dar mai accentuată în panică)
5. Gânduri negative, teamă de pericol (anxietatea se concentrează pe pericole viitoare, panica pe pericolul prezent)
6. Disconfort abdominal, greață, tensiune musculară

Simptomele psihologice fac diferența: în anxietate, domină grijile și anticiparea, în panică, frica acută de moarte sau pierderea controlului.

Cauzele atacurilor de anxietate și panică

Atacurile de anxietate apar, de regulă, în contextul unei perioade prelungite de stres, al oboselii, al suprasolicitării sau al unor gânduri recurente legate de responsabilități, sănătate, bani sau relații. Persoanele care au o predispoziție spre anxietate, o stimă de sine scăzută sau au trecut prin traume emoționale pot dezvolta mai ușor astfel de episoade.

Atacurile de panică, în schimb, pot apărea atât pe fondul anxietății generale, cât și „de nicăieri”, fără un factor declanșator clar. Unele persoane dezvoltă atacuri de panică în urma unui eveniment traumatic, a unei boli fizice sau ca reacție la anumite substanțe (cofeină, stimulente, unele medicamente). Existența unor rude cu tulburări de anxietate sau de panică crește, de asemenea, riscul.

Diagnosticarea corectă și importanța diferențierii

Deși există suprapuneri între cele două tipuri de atacuri, diferențierea corectă este importantă pentru alegerea intervenției potrivite. Un atac de panică izolat nu este automat semn de tulburare de panică. Pentru ca un diagnostic de tulburare de panică să fie pus, atacurile trebuie să fie recurente, urmate de o perioadă de cel puțin o lună de îngrijorare persistentă legată de repetarea lor.

Tulburările de anxietate pot include, pe lângă atacuri de anxietate, fobii, anxietate socială sau anxietate generalizată. Doar un specialist în sănătate mintală poate stabili un diagnostic corect, în urma unei evaluări clinice detaliate.

Impactul asupra vieții cotidiene

Atacurile de anxietate și cele de panică pot avea un impact profund asupra calității vieții. Persoana afectată poate începe să evite anumite activități, să se izoleze social sau să dezvolte comportamente compulsive în încercarea de a preveni apariția unui nou episod. Productivitatea scade, relațiile au de suferit, iar încrederea în sine este afectată.

În cazurile severe, frica de a avea un alt atac poate duce la evitarea locurilor aglomerate, a transportului public, a spațiilor închise sau a interacțiunilor sociale, ceea ce limitează semnificativ autonomia persoanei.

Cum se gestionează atacurile de anxietate și de panică?

Lista recomandărilor practice pentru gestionare:

1. Practicarea tehnicilor de respirație controlată și relaxare musculară progresivă, pentru reducerea simptomelor fizice.
2. Identificarea și reformularea gândurilor catastrofice, prin auto-monitorizare sau jurnal.
3. Expunerea treptată la situațiile temute, sub ghidaj terapeutic, pentru reducerea evitării.
4. Căutarea sprijinului unui specialist în sănătate mintală atunci când episoadele devin frecvente sau afectează funcționarea.
5. Adoptarea unui stil de viață sănătos, cu somn suficient, alimentație echilibrată și activitate fizică regulată.

Tratamentul profesional pentru atacuri de anxietate și atacuri de panică

Atât atacurile de anxietate, cât și cele de panică pot fi gestionate eficient cu ajutorul unui plan terapeutic adaptat fiecărui caz. Terapia cognitiv-comportamentală (TCC) este metoda cu cele mai bune rezultate dovedite, deoarece ajută la identificarea și modificarea gândurilor disfuncționale, la controlul simptomelor fizice și la dezvoltarea unor strategii de coping eficiente.

În unele cazuri, psihiatrul poate recomanda medicație, mai ales dacă frecvența și intensitatea atacurilor interferează sever cu viața persoanei.

Sprijinul social, educația psihologică și participarea la grupuri de suport pot completa procesul de recuperare, reducând sentimentul de izolare și rușine.

Atât atacurile de anxietate, cât și cele de panică reprezintă experiențe tulburătoare, însă nu definesc identitatea unei persoane și nu trebuie să fie un obstacol insurmontabil. Înțelegerea diferențelor subtile dintre ele permite nu doar recunoașterea simptomelor, ci și alegerea pașilor potriviți spre echilibru. Prin informare corectă, acceptare de sine și sprijin adecvat, cei afectați pot regăsi liniștea interioară, iar episoadele de teamă nu vor mai fi privite ca un capăt de drum, ci ca punct de plecare spre o viață trăită cu mai multă înțelegere, curaj și speranță.

Sursa foto: https://www.pexels.com/ro-ro/fotografie/femeie-emo-ii-sentimente-sta-jos-8638313/