Magazin

Avocații JGV și Asociații invocă o decizie CEDO, pentru recuperarea daunelor cuvenite clienților. Despăgubiri discriminatorii atacate în instanțele europene

Publicat: 04 iun. 2020

JGV și Asociații, societatea de avocatură specializată în recuperarea de daune ca urmare a accidentelor rutiere, denunță discriminarea acordării daunelor morale și materiale pe criterii de vârstă. Avocații specializați în recuperarea de despăgubiri invocă o decizie CEDO pronunțată anul trecut în cazul Deaconu împotriva României pentru a veni în sprijinul clienților pe care îi reprezintă. In concret, este vorba despre decizia instanțelor de a acorda despăgubiri morale în cuantum diferit reclamanților ce au același grad de rudenie cu victima, singurul criteriu de departajare invocat de instanțele din țară fiind vârsta. Această practică a fost considerată discriminatorie și a fost respinsă categoric de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Hotărârea a fost pronunțată în ianuarie anul trecut și publicată în Monitorul Oficial al României  în octombrie 2019. În ciuda procesului pierdut de România la CEDO, cazul Deaconu continuă să se repete.

JGV și Asociații, avocați specializați în despăgubiri accidente rutiere

,,Nu este singurul proces pierdut de România la CEDO, pentru încălcarea de către instanțele naționale a drepturilor justițiabililor, din cauza neadministrării probatoriului, ceea ce duce la discriminare și inechitate.

Încălcarea de către instanța națională a drepturilor fundamentale ale justițiabililor, izvorâtă din neanalizarea suficientă a probelor de către instanța de control, nu este una singulară, în cazul Deaconu vs. România. S-a constatat, în mai multe rânduri, omisiunea audierii de către curțile de apel din România a persoanelor vătămate, refuzul administrării de probe noi, nefundamentarea concluziilor pe probe științifice, precum și rapoarte de evaluare psihologică ori expertize, care dovedesc starea psihică a reclamanților, repere necesare pentru compensarea prejudiciului moral,” arată Diana Cotuna, avocat coordonator JGV și Asociații.

,,În majoritatea țărilor democraticeexistă legi împotriva discriminării, iar egalitatea de tratament este în general garantată de Constituție. Cu toate acestea, fenomenele de discriminare există și în absența unor legi pro-discriminare și împotriva eforturilor legislative de combatere a fenomenului.

Printre cele mai frecvente fenomene de discriminare se află: discriminarea pe criterii de vârstă, de avere, de convingeri politice, de naționalitate, de rasă, de sex, de religie, de orientare sexuală,” arată Cristina Roșca, avocat JGV și Asociații.

JGV și Asociații invocă decizia CEDO, în interesul clienților

În iulie Curtea de Apel București a schimbat sentința penală în cazul rudelor de gradul întâi al unei victime decedate într-un accident rutier. Mai exact, mama și fiica celui decedat au primit sume diferite, ca despăgubiri morale în urma pierderii emoționale suferite. Printre motivele invocate se numără și criteriul vârstă. 

,,JGV și Asociații a gestionat un alt dosar – este vorba despre o cauză soluționată definitiv atât pe latura civilă, cât și pe latura penală – în care copiii victimei au primit daune morale în cuantum diferit, criteriul fiind exclusiv vârsta. Astfel fiicei victimei i-au fost acordate daune morale mai mici întrucât este majoră, în raport cu fratele său care este cu 4 ani mai mic și se presupune că avea mai mare nevoie de suportul părintelui decedat. Nu s-a ținut însă cont de trauma suferită de fiică, aceasta aflându-se în mașină în momentul accidentului. Să asiști neputincios la decesul mamei este o trauma severă, greu de gestionat indiferent de vârstă.

Elementele și criteriile pe baza cărora se estimează sau cuantifică intensitatea și gravitatea prejudiciului au fost stabilite de către instanțele de judecată de-a lungul timpului. Acestea constau în valoarea lezată, pierderea șansei la viață, vârsta victimei și nu vârsta copiilor victimei. De multe ori motivările instanțelor sunt legate de vârsta celor care beneficiază de despăgubiri ori corect este să se țină cont de vârsta victimei. 

În caz contrar vom întâlni tot mai des motivări de genul: Având în vedere vârsta fragedă a fiului, apreciem că nu are reprezentarea a ceea ce înseamnă pierderea mamei. În cazul fiicei majore (cu 4 ani mai mare decât fratele său), dată fiind vârsta apreciem o capacitate mai mare de gestionare a traumei cauzate de pierderea mamei și astfel daunele morale vor fi într-un cuantum mai mic. (Sentința Tribunalului București) 

Consider că astfel de motivări, care se orientează strict pe vârsta celor care trebuie să beneficieze de despăgubiri și care au același grad de rudenie cu victima sunt injuste. Modul de gestionare excelent sau deficitar nu are la bază vârsta, ci maturitatea emoțională, personalitatea fiecăruia,” arată avocat JGV și Asociații Cristina Roșca

Despăgubirile pentru daune morale și discriminarea pe criterii de vârstă. Aprecierea CEDO

În 2 iulie 2010, o fetiță de 9 ani a murit într-un accident rutier. Mama și cei doi frați mai mari au cerut despăgubiri civile în cadrul procesului penal. Dacă Judecătoria București a acordat fiecărei părți civile 100.000 euro cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul moral, în recurs Curtea de Apel București a redus sumele acordate celor doi frați la 25.000 de euro pe motiv că au vârsta mai mică de 14 ani și, prin urmare, nu au conștientizat consecințele negative ale morții acesteia. În acest caz, CEDO a constat diferența dintre abordarea adoptată de instanța de recurs față de reclamanți și frații lor mai mari întrucât ”deși a confirmat constatările instanței de fond cu privire la frații mai mari și mama lor, Curtea de Apel București a respins, pe motivul vârstei lor fragede, acțiunea reclamanților pentru daune morale. Instanța s-a bazat pe aceleași probe, dar a considerat că, întrucât reclamanții aveau vârsta mai mică de 14 ani la data tragicului accident (la data accidentului, împliniseră vârstele de 13 și 11 ani- s.n.) aceștia nu au conștientizat consecințele negative ale morții acesteia.”

CEDO a mai sesizat că: ,,instanța națională de recurs, fără să fi audiat niciuna din părțile vătămate, a ajuns la concluzia că reclamanții au suferit mai puțin decât frații lor, pe baza declarației unui singur martor. Astfel, evaluând pretențiile reclamanților pentru acordarea de despăgubiri în legătură cu moartea surorii lor, Curtea de Apel București le-a respins fără ascultarea reclamanților, deși la momentul faptelor împliniseră vârsta de 10 ani (vârsta minimă pentru ascultarea unui copil în instanță, conform legislației române). Mai mult, fără a-și baza concluziile pe rapoarte de expertiză sau evaluări psihologice ale reclamanților, care ar fi permis o justificare mult mai obiectivă a diferenței de tratament aplicate reclamanților în comparație cu frații lor mai mari, Curtea de Apel București a stabilit în mod arbitrar o vârstă minimă de 14 ani ca punct de plecare pentru senzația de durere și resimțirea efectelor negative ale pierderii surorii lor.”

În opinia CEDO, ”sintagma din hotărâre prin care au fost respinse pretențiile reclamanților nu pot fi considerată formulare nefericită. Prin urmare, Curtea constată că, în lipsa oricărei justificări rezonabile, respingerea pretențiilor reclamanților pentru acordarea de despăgubiri pentru unicul motiv că aceștia nu au suferit la fel de mult ca frații lor mai mari din cauza vârstei lor fragede a constituit o discriminare”, fiind astfel încălcat art. 14 din Convenția Drepturilor Omului, coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1.

 





Adauga un comentariu