Mulți iubitori de pește se pot întreba dacă bibanul de mare are oase. Majoritatea tipurilor de pește au oase, însă unii dintre ei au unele mari care le au suficient de mari încât sunt ușor de extras. Dorada și sturionul sunt speciile de pești cu cele mai puține oase, iar imediat după ei sunt somonul, somnul, bibanul, macroul și păstrăvul.
Bibanul are oase puține, este ieftin și are vitamine, minerale și nutrienți care contribuie la sănătatea organismului. Prea puțini români îl consumă însă.
Bibanul de mare are oase?
Bibanul de mare constituie o sursă naturală de acizi grași Omega 3, fiind perfect pentru sistemul circulator și cel imunitar. Este bun pentru memorie și previne apariția bolii Alzheimer.
Este recomandat și pentru persoanele care suferă de depresie, precum și pentru cele care acuză insomnii. Consumul acestui pește ajută la menținerea stării de sănătate a pielii, părului și unghiilor. Bibanul de mare este recomandat și în curele de slăbire pentru că nu are foarte multe calorii. Acesta are carnea albă, moale și are oase extrem de puține, un procent de 20%.
Cea mai bună modalitate de a pregăti bibanul este pe grătar sau la cuptor. În plus, este și cea mai sănătoasă metodă. Cu toate acestea, el poate fi prăjit cu mare succes, pentru că va fi delicios, iar pielea va deveni extrem de crocantă, numai bună de înmuiat într-un mujdei.
Dacă totuți ții la siluetă și ai grijă la colesterol, ar fi bine să pregătești acest pește la cuptor. Va ieși impecabil dacă îl învelești în hârtie de copt și îl lași să se gătească în propriul abur.
La fel d ebine va ieși dacă alegi să îl crestezi și să îl pui la cuptor la o temperatură mai mare, ca pielea să iasă rumenă și crocantă, iar carnea, fragedă. Ar fi bine să gătești acest pește întreg, pentru că fileurile se pot dovedi a fi greu de manevrat și de gătit. Carnea de biban fiind foarte fragedă, fileurile au tendința de a se sfărâma atunci când sunt gătite.
Cum se mănâncă peștii cu oase
Dacă peștele este întreg, începe prin a desface ușor fileul de pe partea de sus, folosind o furculiță sau un cuțit. Acest lucru îți va permite să identifici zonele unde sunt concentrate oasele mai mari.
Ridică cu atenție carnea peștelui, evitând să o rupi în bucăți mici. Acest lucru va facilita identificarea oaselor. Uită-te atent la bucata de pește înainte de a o introduce în gură. Oasele mici pot fi vizibile și poți să le îndepărtezi manual. Poți folosi și degetele pentru a simiți oasele, trecând ușor prin carnea peștelui.
Dacă simți că ai prins un os mic în gură, nu-l înghiți. Mestecă încet și atent, pentru a evita să înghiți oasele mici. Dacă simți unul, scoate-l cu atenție. În cazul în care îți dai seama că ai înghițit un os mic, nu te panica.
De obicei, organismul îl va elimina natural, dar dacă simți disconfort sau durere în gât, cel mai bine este să bei apă și, în cazuri mai serioase, să consulți un medic. Prin urmare, bibanul de mare are oase într-un procent de 20%.