Discuțiile aprinse din ultimele săptămâni despre intrarea României în „recesiune tehnică” au stârnit reacții puternice în spațiul public: cât de gravă este situația și cine poartă responsabilitatea pentru încetinirea economiei?
Într-o analiză publicată pe blogul personal, Cosmin Marinescu, vice-guvernator al Băncii Naționale a României, încearcă să pună lucrurile în perspectivă și să clarifice diferența dintre o „recesiune tehnică” și o criză economică în toată regula.
Ce înseamnă, de fapt, recesiune tehnică
În definiția strictă, termenul desemnează două trimestre consecutive de scădere a Produsului Intern Brut față de trimestrul anterior. România a bifat această condiție după ce economia s-a contractat cu 0,1% în trimestrul al treilea din 2025 și cu 1,9% în trimestrul al patrulea.
Totuși, Cosmin Marinescu atrage atenția că o asemenea evoluție punctuală nu este echivalentă automat cu o recesiune profundă și de durată, măsurată în dinamica anuală și resimțită structural în întreaga economie.
Experiența recentă din Uniunea Europeană arată că astfel de episoade nu sunt neobișnuite și nu duc neapărat la crize prelungite. În ultimii trei ani, zece state membre au trecut prin recesiuni tehnice temporare. Doar trei (Germania, Austria și Estonia) au înregistrat recesiuni persistente, în special pe fondul șocului energetic provocat de războiul din Ucraina.
În cazul României, încetinirea nu a fost o surpriză pentru banca centrală. Oficialii BNR avertizaseră încă din 2024 că ritmul de creștere va coborî sub potențial, în contextul schimbării direcției fiscale spre consolidare bugetară.
Anul 2024: creștere slabă, deficit record
Deși 2024 a adus o creștere economică modestă, de doar 0,9%, aceasta a fost susținută printr-un stimul fiscal puternic. Rezultatul: un deficit bugetar urcat la 9,3% din PIB, nivel istoric.
Cheltuielile publice au alimentat consumul, dar au creat dezechilibre majore. România s-a confruntat cu așa-numitele „deficite gemene”: un deficit bugetar amplu și un deficit extern în creștere. Practic, o parte semnificativă din consumul intern a fost satisfăcută prin importuri, susținând producția altor economii, nu pe cea internă.
Semnele de slăbiciune au apărut încă din 2024, când revizuirile statistice au arătat două trimestre consecutive de scădere. În 2025, tendința descendentă a continuat, într-un context european deja fragil.
Măsurile de consolidare fiscală (considerate necesare pentru stabilizarea finanțelor publice) au temperat inevitabil activitatea economică.
Piața muncii a început să resimtă presiunea: rata șomajului s-a apropiat de cele mai ridicate niveluri din ultimii ani, iar numărul locurilor de muncă vacante s-a redus. Ajustarea bugetară vine, așadar, cu un cost pe termen scurt.
O schimbare de model: investițiile în prim-plan
Există însă și un semnal pozitiv. În 2025, creșterea economică modestă, de 0,6%, nu a mai fost alimentată preponderent de consum, ci de investiții.
Au crescut investițiile în echipamente, utilaje, mijloace de transport și construcții, iar ponderea creditelor pentru echipamente acordate companiilor a depășit 30%. Fondurile europene și proiectele finanțate prin Planul Național de Redresare și Reziliență joacă un rol esențial în această reorientare, contribuind la modernizare și la atragerea capitalului privat.
Concluzia transmisă de vice-guvernator este fermă: continuarea deficitelor ridicate ar pune în pericol ratingul de țară și stabilitatea financiară. Consolidarea fiscală este inevitabilă, chiar dacă implică sacrificii pe termen scurt.
În paralel, politica monetară a adoptat o linie prudentă, menținând dobânzile la un nivel stabil pentru a echilibra procesul de dezinflație cu nevoia de a proteja activitatea economică.
Pentru anul viitor, prioritățile sunt clare: continuarea ajustării bugetare într-un mod echilibrat, stabilitate politică, sprijin pentru mediul antreprenorial și accelerarea absorbției fondurilor europene.
În esență, mesajul BNR este că actuala recesiune tehnică nu trebuie confundată cu o criză structurală, dar reprezintă un semnal de avertizare: fără disciplină fiscală și investiții solide, echilibrele economice pot deveni fragile.