Bolojan pleacă pe scara de serviciu, unde se împiedică de Nicușor Dan

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Cum era previzibil, criza politică s-a declanșat, este în deplină desfășurare, iar Nicușor Dan este silit să organizeze azi consultări la Cotroceni, în vederea identificării unei soluții. Logica în care funcționează articolul 103 din Constituție, nu însă și litera Legii Fundamentale, îl obligă pe președintele numit să invite pentru consultări toate partidele parlamentare. Fără excepție. În mod straniu însă, lipsește AUR. George Simion, care conduce partidul cel mai puternic creditat electoral din România, este lăsat în afara porților Palatului Cotroceni. De ce? Și care sunt consecințele care decurg din această reuniune selectivă care are loc azi?

Este adevărat, Constituția, în articolul 103, nu face precizarea conform căreia toate partidele parlamentare trebuie invitate la consultări. Dar nici nu era nevoie. Într-o logică elementară, pentru soluționarea unei crize politice de anvergura celei declanșate în România, este obligatoriu, și nu numai de bun-simț, ca toate partidele parlamentare și, nu mai puțin, cel mai puternic creditat electoral să fie consultate, numai astfel fiind posibilă degajarea unei soluții de natură să readucă stabilitatea politică. În 2009, 2016, 2020 și 2021 au mai fost organizate la Cotroceni, de ceilalți președinți, consultări care au fost supuse criticii analiștilor politici, societății civile, opiniei publice. De fiecare dată, motivul a fost că punctele de vedere și opiniile unor partide, cu o mai modestă reprezentare parlamentară, au fost ignorate de cel care avea obligația să se comporte ca un adevărat arbitru. Niciodată însă, până acum, nu s-a mai întâmplat ca un partid politic parlamentar – al treilea ca mărime în funcție de numărul deputaților și senatorilor și care reprezintă în cea mai mare măsură opoziția politică – să fie lăsat în afara porților Palatului Cotroceni.

De ce se întâmplă acest lucru? Care este cauza acestei fracturi? Originea se află în modul în care Nicușor Dan s-a exprimat atunci când s-a referit pentru prima dată la această criză politică și la modul în care și-o dorește soluționată. El a afirmat că va depune toate eforturile pentru ca „partidele occidentale” să fie reprezentate în alcătuirea viitorului guvern. În calitatea sa de arbitru, el a împărțit România în două felii: România care susține „partidele occidentale”, respectiv cele care au condus România și au adus-o acolo unde se găsește astăzi, și celelalte partide parlamentare, care, vezi Doamne, nu ar fi occidentale. A evitat de această dată atât utilizarea termenului, până de curând consacrat, de partide pro-europene și, respectiv, pro-NATO, pentru a expedia partidul AUR, precum și celelalte formațiuni parlamentare de tip suveranist, într-un univers extraoccidental. Această discriminare este foarte costisitoare politic.

Fără AUR la masa consultărilor și la masa negocierilor, nu se poate degaja o soluție pe termen mediu și lung de natură să readucă în România stabilitatea politică. Și, mai devreme sau mai târziu, probabil mai devreme decât mai târziu, bătălia politică se va dezlănțui din nou la amplitudinea unei crize, chiar dacă temporar barca puterii va fi peticită dintr-o soluție de compromis.

AUR, de dincolo de porțile Palatului Cotroceni, le propune tuturor reprezentanților clasei politice și, nu mai puțin, președintelui numit al României, trei soluții care, pe termen lung, pot însănătoși viața politică a României și pot readuce echilibrul și stabilitatea atât de necesare: o lege în acord cu referendumul care a avut loc sub mandatul lui Traian Băsescu, prin care numărul de parlamentari să fie adus la 300; partidele politice să nu mai fie subvenționate în viitor; alegerile locale pentru primari și prefecți să aibă loc, așa cum se întâmpla în trecut, nu într-o singură rundă, ci în două runde. Niciuna dintre cele trei propuneri nu trebuie și nu poate fi exclusă. Împreună, schimbările propuse sunt de natură să însănătoșească viața politică din România. Dar Nicușor Dan a ales să ignore cu desăvârșire luarea de poziție a partidului condus de George Simion. În curând – și pot să îi garantez acest lucru – va plăti cu vârf și îndesat prețul acestei omisiuni intenționate.

În esență, în scurt timp, Ilie Bolojan, pe care președintele transpiră să îl salveze, va pleca pe scara din dos de la putere, împiedicându-se de Nicușor Dan. Și împiedicându-l, la rândul său!