Bullying-ul în școli: dimensiuni, consecințe și responsabilități

Bullying-ul reprezintă una dintre cele mai persistente și mai grave forme de violență, din mediul educațional contemporan. Deși este adesea minimalizat sau confundat cu simple conflicte între copii, bullying-ul are consecințe profunde asupra dezvoltării emoționale, sociale și educaționale a elevilor. În România, ca și în multe alte state europene, fenomenul este larg răspândit, dar insuficient recunoscut. Bullying-ul este adesea justificat prin expresii precum „așa sunt copiii” sau „toți am trecut prin asta”, iar această normalizare contribuie la perpetuarea unui climat de toleranță, față de violența psihologică. În realitate, bullying-ul nu este o etapă inevitabilă a copilăriei, ci un semn al unor disfuncții la nivel de comunitate, relații și cultură educațională.

Ce este bullying-ul și cum se deosebește de un conflict obișnuit?

Bullying-ul este definit prin trei caracteristici esențiale: repetitivitate, intenționalitate și dezechilibru de putere. Spre deosebire de un conflict punctual, între doi elevi aflați pe poziții relativ egale, bullying-ul presupune un comportament repetat, îndreptat constant asupra aceleiași persoane, care nu se poate apăra eficient.

Fenomenul de bullying se manifestă în diverse forme: verbal (jigniri, amenințări, porecle), relațional (excludere, izolare, răspândirea de zvonuri), fizic (loviri, îmbrânceli, distrugerea bunurilor) și digital (cyberbullying, prin mesaje, imagini sau videoclipuri distribuite online). Legislația românească recunoaște explicit bullying-ul ca formă de violență psihologică, care afectează demnitatea și echilibrul emoțional al copilului, atât în mediul școlar, cât și în spațiile asociate acestuia.

Bullying-ul în România: context și realități

În școlile din România, bullying-ul este mai frecvent decât indică raportările oficiale. Mulți elevi aleg să nu vorbească despre experiențele lor, fie din teamă, fie din lipsa de încredere că situația se va schimba. În multe cazuri, tăcerea este susținută de o cultură a stigmatizării și de teama de represalii.

Copiii percepuți ca „diferiți” sunt adesea mai expuși: cei din medii socio-economice defavorizate, cei cu dizabilități, cu rezultate școlare foarte bune sau foarte slabe, cei care nu se conformează normelor grupului sau care aparțin unor minorități. Bullying-ul devine astfel, nu doar o problemă individuală, ci un indicator al inegalităților și tensiunilor sociale mai largi.

Mediul digital și extinderea fenomenului

Dezvoltarea accelerată a tehnologiei a adăugat o nouă dimensiune bullying-ului. Cyberbullying-ul amplifică efectele hărțuirii, prin lipsa limitelor temporale și spațiale. Agresiunea nu se oprește la finalul orelor de curs, ci continuă în mediul online, unde conținutul umilitor poate fi redistribuit rapid, devenind astfel imposibil de controlat.

Pentru copil, această formă de bullying generează un sentiment permanent de insecuritate și lipsă de refugiu. Telefonul, care ar trebui să fie un instrument de comunicare și relaxare, devine o sursă constantă de stres și anxietate.

Impactul bullying-ului asupra sănătății mintale și al parcursului educațional

Efectele bullying-ului sunt complexe și de durată. Copiii expuși frecvent la hărțuire, prezintă un risc crescut de anxietate, depresie, tulburări de somn, scăderea stimei de sine și dificultăți de concentrare. Din punct de vedere educațional, bullying-ul este asociat cu absenteismul, performanțe școlare scăzute și, în cazuri severe, abandon școlar.

Analizele recente, privind starea de bine a elevilor din România, indică o legătură directă între sentimentul de siguranță în școală și capacitatea copiilor de a învăța eficient. Un mediu perceput ca ostil sau imprevizibil afectează nu doar victimele directe, ci întregul climat educațional.

Date statistice privind bullying-ul

Datele statistice disponibile confirmă amploarea fenomenului. Studiile realizate de ”Organizația Salvați Copiii”, din România, arată că peste jumătate dintre elevi declară că au fost victime ale bullying-ului cel puțin o dată, iar majoritatea afirmă că au fost martori ai unor situații de hărțuire repetată la școală. Aproximativ un sfert dintre copii recunosc că au manifestat, la rândul lor, comportamente de tip bullying.

Rezultatele studiului internațional PISA 2022, coordonat de ”Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică” (OECD), indică faptul că un procent semnificativ dintre elevii români de 15 ani, raportează experiențe frecvente de bullying, în unele categorii peste media OECD, în special în ceea ce privește excluderea socială și violența verbală.

La nivel global, datele prezentate de UNICEF arată că aproximativ unul din trei adolescenți a fost victima bullying-ului, într-o perioadă recentă. Rapoartele indică faptul că Europa Centrală și de Est, inclusiv România, se confruntă cu niveluri ridicate de raportare a fenomenului. În ceea ce privește cyberbullying-ul, studiile europene evidențiază o creștere constantă a acestuia, corelată cu utilizarea intensă a rețelelor sociale, de la vârste tot mai mici.

Cercetări și perspective academice

Cercetările din domeniul educației și psihologiei arată că bullying-ul este un fenomen multidimensional, influențat de factori individuali, relaționali și instituționali. Studiile academice descriu existența a trei roluri principale: agresor, victimă și martori. Martorii reprezintă grupul cel mai numeros, iar comportamentul lor poate fie să mențină, fie să descurajeze bullying-ul.

Cercetările longitudinale demonstrează că victimizarea repetată în copilărie, este asociată cu riscuri crescute de probleme emoționale și sociale, la vârsta adultă. De asemenea, există dovezi clare că elevii implicați frecvent în bullying au rezultate academice mai slabe și un risc mai mare de abandon școlar.

Studii realizate în România indică o corelație puternică între climatul școlar și prevalența bullying-ului. Școlile, în care există relații tensionate, reguli neclare sau aplicate inconsecvent și acces limitat la consiliere psihologică, prezintă niveluri mai ridicate de violență psihologică. Cercetările internaționale subliniază, de asemenea, că cyberbullying-ul are un impact emoțional mai sever decât formele tradiționale, din cauza caracterului său public și persistent.

Cum poate gestiona copilul situațiile de bullying?

Deși responsabilitatea principală pentru prevenirea și stoparea bullying-ului revine adulților, este esențial ca elevii să știe ce pot face, atunci când se confruntă cu astfel de situații.

Primul pas este recunoașterea bullying-ului, înțelegerea faptului că acesta nu este „normal” și că victima nu este vinovată de abuzul suferit. Validarea,de către ceilalți, a experienței trăite de victimă, este esențială, pentru protejarea stimei de sine a copilului abuzat.

Comunicarea cu adulții (părinți, profesori, consilieri școlari, etc.) este un pas fundamental. Înformarea adulților despre abuzul suferit, nu trebuie percepută ca o formă de slăbiciune, ci ca un act de protecție. Intervenția timpurie reduce semnificativ durata și intensitatea bullying-ului.

Copilul trebuie învățat să aplice strategii de autoprotecție, precum evitarea reacțiilor impulsive, îndepărtarea din situațiile de risc și menținerea calmului. În cazul cyberbullying-ului, documentarea situațiilor prin salvarea mesajelor sau imaginilor este importantă, pentru sprijinirea intervenției adultului.

Sprijinul prietenilor și al colegilor de încredere reduce sentimentul de izolare. De asemenea, accesul la consiliere psihologică este esențial în cazurile persistente, ajutând copilul să gestioneze emoțiile dificile și să-și recapete sentimentul de siguranță.

Pe termen lung, dezvoltarea încrederii în sine și a competențelor socio-emoționale constituie un factor protector important. Copiii trebuie încurajați să înțeleagă, că a cere ajutor, este un semn de maturitate, nu de slăbiciune.

Rolul părinților în gestionarea situațiilor de bullying

Atunci când un copil este victima bullying-ului, reacția părinților joacă un rol esențial, în modul în care acesta va percepe situația, și în capacitatea lui de a gestiona conflictul.

Ascultarea și validarea copilului

Primul pas este ascultarea activă a copilului. Părinții trebuie să creeze un spațiu sigur, în care copilul să poată vorbi, fără teama de a fi judecat sau întrerupt. Minimalizarea experienței („nu e chiar așa grav”) sau dramatizarea excesivă, pot descuraja copilul să mai comunice.

Este esențial ca părinții să transmită un mesaj clar: ceea ce se întâmplă nu este vina copilului. Validarea emoțiilor – frică, rușine, furie, tristețe – ajută la reducerea sentimentului de izolare și la consolidarea încrederii.

Observarea semnelor și documentarea situației

Părinții trebuie să fie atenți la schimbările de comportament ale copilului: refuzul de a merge la școală, retragerea socială, scăderea performanței școlare, tulburările de somn sau acuzele somatice frecvente. Aceste semne pot indica existența bullying-ului, chiar și atunci când copilul nu verbalizează problema.

Este recomandată documentarea situațiilor relatate de copil, inclusiv notarea datelor, a persoanelor implicate și a contextelor. În caz de cyberbullying, păstrarea mesajelor sau imaginilor este importantă, pentru o intervenție ulterioară.

Comunicarea cu școala

Un pas esențial este contactarea școlii. Discuția cu dirigintele, cadrul didactic sau consilierul școlar trebuie să fie una structurată, bazată pe fapte, nu pe acuzații. Părinții au dreptul de a solicita informații despre măsurile de prevenție și procedurile aplicabile în cazurile de bullying.

Colaborarea cu școala este, de regulă, mai eficientă decât confruntarea. Solicitarea unui plan clar de intervenție și stabilirea unor pași de monitorizare, ajută la gestionarea situației pe termen mediu.

Sprijin emoțional și acces la consiliere

Bullying-ul poate afecta profund starea emoțională a copilului. Părinții trebuie să normalizeze accesul la consiliere psihologică, prezentând-o ca pe o formă de sprijin, nu ca pe o sancțiune sau un semn de slăbiciune.

Consilierea psihologică ajută copilul, să-și gestioneze emoțiile, să-și reconstruiască încrederea și să dezvolte strategii de adaptare sănătoase. În unele cazuri, este benefică și consilierea parentală, pentru a sprijini părinții, în gestionarea propriilor emoții.

Consolidarea sentimentului de siguranță și valoare personală

Pe termen lung, părinții pot contribui la protejarea copilului prin consolidarea stimei de sine și a sentimentului de apartenență. Activitățile extracurriculare, relațiile sociale pozitive și validarea constantă a eforturilor copilului, joacă un rol protector important.

Este esențial ca părinții să transmită copilului că nu este singur, și că sprijinul va continua, indiferent de durata sau dificultatea situației. Încrederea în disponibilitatea adultului este unul dintre cei mai importanți factori de reziliență.

Când este necesară escaladarea situației?

În cazurile în care bullying-ul persistă sau se agravează, în ciuda intervențiilor inițiale, părinții pot solicita sprijin suplimentar din partea conducerii școlii sau a altor instituții competente, conform cadrului legal existent. Protejarea copilului trebuie să rămână prioritară, chiar și atunci când procesul este dificil sau de durată.

În concluzie

Bullying-ul este o formă de violență, care reflectă valorile și limitele comunității în care apare. România dispune de date, cercetări și un cadru legislativ, care recunosc existența fenomenului. Provocarea reală constă în aplicarea consecventă a acestor instrumente și în schimbarea culturii care tolerează umilirea.

Un sistem educațional, care își propune să formeze adulți echilibrați și responsabili, trebuie să asigure copiilor un mediu sigur, în care demnitatea, respectul și sprijinul sunt valori fundamentale.

Bibliografie:

Organizația Mondială a Sănătății. (n.d.). ”Health Behaviour in School-aged Children” (HBSC)

Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică. (2023). PISA 2022 results: Country note – Romania.

Salvați Copiii România. (n.d.). ”Studii și rapoarte privind bullying-ul în rândul copiilor din România”.

UNICEF. (n.d.). ”Global and regional reports on bullying and peer violence”.

UNICEF România. (n.d.). ”Analiza stării de bine și a sănătății mintale a elevilor din România”.

Ministerul Educației din România. (n.d.).” Documente și metodologii privind prevenirea și combaterea violenței în mediul școlar”.

https://psihoterapieiasi.com/