Drama unei bătrâne din Iași! „Actele mele s-au pierdut odată cu Revoluția!” Femeia este plimbată prin instanțe ca să poată trăi dintr-o pensie infimă

O femeie este plimbată prin instanțe ca să poată trăi dintr-o pensie infimă. Natalia Burlacu din Cristești, județul Iași, în vârstă de 67 de ani, după o viață de muncă la Cooperativa Agricolă de Producție, nu beneficiază de pensie. Aceasta ajunge din nou în fața judecătorilor în încercarea de a dovedi dreptul la pensie. Actele i-au dispărut după Revoluție, iar statul îi spune acum că nu îi poate dovedi vechimea în muncă. Bătrâna merge greu, are și o problemă la un ochi, ceea ce îi îngreunează și mai mult deplasarea. Femeia speră la o pensie oricât de mică, având în vedere că are peste 20 de ani de vechime în muncă – vechime pe care nu o poate dovedi.

Femeia este nevoită să treacă prin numeroase instanțe pentru a supraviețui cu o pensie infimă

Povestea Nataliei Burlacu, o femeie de 67 de ani din comuna Cristești, județul Iași, este una care zguduie și ridică întrebări dureroase despre ce s-a întâmplat cu mii de oameni după Revoluția din 1989. Pentru a treia oară, bătrâna s-a prezentat la Curtea de Apel Iași, sperând că, în sfârșit, va primi recunoașterea anilor de muncă și dreptul la pensie.

A lucrat aproximativ 20 de ani la CAP, într-o perioadă în care munca nu se făcea cu contracte sofisticate și baze de date digitale, ci cu prezența zilnică pe câmp, la animale, în ploaie și arșiță. După 1989, însă, odată cu desființarea cooperativelor agricole și haosul administrativ al tranziției, documentele care dovedeau vechimea în muncă s-au pierdut.

13:42, 26 Jan 2026

FOTO Care este noua vârstă de pensionare în 2026? Ce trebuie să știe românii

11:35, 15 Jan 2026

FOTO Când beneficiezi de pensia de la Pilonul 2? Ce se întâmplă cu banii în caz de deces!

„Am lucrat de mic copil, mergeam cu mama pe câmp. Apoi m-am măritat și mergeam împreună cu soțul”, a spus Natalia Burlacu, o bătrână care a rămas fără documente care să ateste vechimea în muncă.

Astăzi, consecințele sunt dramatice. Natalia Burlacu nu are pensie, nu are venituri stabile și trăiește la limita subzistenței.

„Sunt de la țară și așa reușesc să mă descurc. Mai cresc un porc, o pasăre, mai pun ceva în pământ. Nu am niciun venit”, a vorbit femeia cu reporterii BZI.

Un drum lung prin instanțe și niciun răspuns

Procesul deschis de femeie vizează recunoașterea vechimii în muncă, însă lipsa documentelor a devenit un obstacol greu de trecut. La ședința din 27 ianuarie 2026, pe rolul Curții de Apel Iași, judecătorii i-au dat o speranță. Femeia ar putea primi o pensie de urmaș, soțul său fiind decedat de mai mulți ani.

Pensia de urmaș se acordă soțului supraviețuitor dacă au fost căsătoriți cel puțin 15 ani, la împlinirea vârstei standard de pensionare. Cuantumul este de 50% din pensia soțului decedat pentru un singur urmaș.

Cu alte cuvinte, femeia nu va primi pensia pentru munca ei de o viață, ci ca urmaș. Motivul principal este lipsa documentelor care să ateste vechimea în muncă. Femeia este mulțumită că va avea totuși un venit.

„Nu am pretenție la pensie mare, vreau să-mi ajungă să merg la biserică”, a mai spus femeia.

Cazul Nataliei Burlacu nu este unul izolat. După Revoluție, mii de arhive ale CAP-urilor, și nu numai, au fost distruse, pierdute sau abandonate, iar oamenii care au muncit ani la rând s-au trezit, la bătrânețe, fără dovezi și fără drepturi.

La ședința din 27 ianuarie nu s-a pronunțat o soluție definitivă, însă șansele ca vechimea să îi fie recunoscută fără documente sunt mici. Următorul pas este Casa de Pensii Iași, acolo unde va încerca să obțină pensia ca soție a unui bărbat decedat, nu ca muncitoare cu 20 de ani de vechime.

Viața la limita supraviețuirii

Natalia Burlacu trăiește într-o gospodărie modestă din Cristești. Are patru copii, însă viața nu i-a adunat pe toți aproape. Singurul care locuiește cu ea este mezinul, cel care o ajută să supraviețuiască de la o lună la alta. De asemenea, bărbatul este și el căsătorit, dar nu a dorit să plece departe de mama sa, știind că va rămâne singură.

„Am patru copii, iar mezinul locuiește cu mine. Mai am noroc de el”, a spus femeia.

Ajutorul copiilor, câteva animale crescute în curte și ce mai produce grădina sunt singurele resurse ale bătrânei. Fără pensie, fără venit, fără siguranță, fiecare iarnă și fiecare boală devine o amenințare.

Pentru Natalia Burlacu, cea mai mare durere nu este lipsa banilor, ci sentimentul de ștergere a propriei vieți.

„Am muncit, m-am dus zilnic la CAP de mic copil. Acum nu pot dovedi cât am muncit, pentru că s-au pierdut documentele”, a mai spus femeia.

Povestea bătrânei din Cristești scoate la lumină o realitate incomodă: Revoluția nu s-a terminat pentru toți în 1989. Pentru unii, consecințele ei se trăiesc și azi, în săli de judecată, la cozi interminabile și în case fără venituri. La 67 de ani, Natalia Burlacu nu mai cere dreptate, cere doar să poată trăi decent.

O femeie este plimbată prin instanțe ca să poată trăi dintr-o pensie infimă, după ce actele care îi atestă vechimea în muncă au fost pierdute în urma Revoluției din 1989.