Care este cea mai mare planetă din Universul cunoscut? Ce procent din Univers cunoaștem?

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Care este cea mai mare planetă din Universul cunoscut? Cât de mare este Jupiter față de celelalte planete din Univers? Află răspunsul în rândurile următoare.

Cea mai mare planetă cunoscută până în prezent este HAT-P-67 b, un uriaș gazos situat la aproximativ 1.200 de ani-lumină de Pământ. Această exoplanetă are o rază de peste 2,1 ori mai mare decât cea a lui Jupiter, fiind astfel considerată cea mai mare planetă cu o rază bine definită din Universul observabil.

Care este cea mai mare planetă din Univers?

Deși omenirea a reușit să pătrundă tot mai adânc în misterele cosmosului, realitatea este că doar o mică parte din Universul înconjurător ne este cunoscută. Potrivit estimărilor NASA, oamenii de știință au explorat în detaliu mai puțin de 5% din totalitatea Universului observabil. Restul, alcătuit în mare parte din materie și energie întunecată, rămâne un imens necunoscut. Chiar și cu ajutorul instrumentelor moderne, precum Telescopul Spațial James Webb, care a extins semnificativ limitele observației astronomice, ceea ce vedem astăzi reprezintă doar o fracțiune infimă din vastitatea cosmică. Totuși, această mică parte cunoscută ne-a permis să descoperim mii de exoplanete și să identificăm unele dintre cele mai mari corpuri planetare descoperite vreodată.

În Sistemul Solar, Jupiter domină fără rival. Cu un diametru de aproximativ 140.000 de kilometri — de 11 ori mai mare decât cel al Pământului — și o masă de peste două ori mai mare decât toate celelalte planete din sistemul nostru la un loc, gigantul gazos impune prin proporții și influență gravitațională. Datorită acestei forțe, el menține peste 80 de sateliți confirmați pe orbită. Cu toate acestea, chiar și o colosală planetă precum Jupiter pare minusculă atunci când este comparată cu unele exoplanete descoperite în afara Sistemului Solar.

Cea mai mare planetă cunoscută până în prezent este HAT-P-67 b, un uriaș gazos situat la aproximativ 1.200 de ani-lumină de Pământ. Această exoplanetă are o rază de peste 2,1 ori mai mare decât cea a lui Jupiter, fiind astfel considerată cea mai mare planetă cu o rază bine definită din Universul observabil. Deși dimensiunile sale o plasează într-o categorie extremă, masa acesteia este relativ mică, doar o treime din cea a lui Jupiter. Acest paradox se explică prin densitatea scăzută a planetei, care este alcătuită în mare parte din gaze ușoare și se „umflă” sub efectul radiației intense provenite de la steaua în jurul căreia orbitează. Practic, HAT-P-67 b este un colos pufos, un glob imens de gaz fierbinte aflat la o distanță foarte mică de steaua sa.

Cât la sută din Univers am descoperit?

Fenomenul planetelor uriașe, dar cu densitate scăzută, este unul bine documentat de cercetători. Exoplanete precum WASP-17 b sau KELT-9 b, deși nu ating dimensiunile lui HAT-P-67 b, sunt totuși aproape de două ori mai late decât Jupiter. Ele se încadrează în categoria „super-Jupiterilor”, planete care, datorită apropierii de steaua centrală și a temperaturilor extreme, se extind mult peste limitele tipice ale unui gigant gazos. Aceste obiecte nu doar că sfidează limitele imaginației, dar și provoacă modelele teoretice despre formarea și stabilitatea planetelor.

Pe de altă parte, planetele stâncoase nu pot atinge astfel de dimensiuni. Cele mai mari corpuri de acest tip, numite „super-Pământuri”, sunt doar de două ori mai late decât planeta noastră. Densitatea lor ridicată și lipsa unei atmosfere masive le împiedică să crească până la nivelul giganților gazoși. În contrast, atunci când o planetă de tip jovian acumulează suficient gaz și masă, ea se apropie de o limită naturală — momentul în care încetează să mai fie considerată o planetă.

Această limită se află la aproximativ 13–14 ori masa lui Jupiter. Dincolo de acest prag, presiunea și temperatura internă devin suficient de mari pentru a iniția fuziunea deuteriumului — formă grea de hidrogen — proces care marchează trecerea de la planetă la așa-numitul „pitic brun”. Aceste obiecte intermediare, aflate între planete și stele, nu sunt suficient de masive pentru a susține fuziunea hidrogenului, dar posedă o energie internă semnificativă, motiv pentru care sunt numite uneori „stele eșuate”.

Deși HAT-P-67 b este în prezent cea mai mare planetă cunoscută din Universul observabil, descoperirile viitoare ar putea schimba această ierarhie. Pe măsură ce tehnologia Telescopului James Webb și a viitoarelor misiuni spațiale avansează, umanitatea ar putea descoperi planete și mai mari — sau poate chiar obiecte care ne vor obliga să redefinim însăși granița dintre planetă și stea.