Care sunt cauzele care duc la o sideremie mică? Iată cum pot influența afecțiunile hepatice!

O sideremie mică poate avea mai multe cauze. Printre cele mai comune cauze se numără: deficitul de fier în dietă, pierderile cronice de sânge (cum ar fi sângerările gastrointestinale sau menstruațiile abundente), absorbția deficitară a fierului în organism (întâlnită în afecțiuni precum boala celiacă sau gastrită), și creșterea nevoilor de fier, cum se întâmplă în sarcină sau în perioada de creștere rapidă la copii.

Sideremia mică, adică un nivel scăzut de fier în sângele circulant, este un semn biologic important, frecvent întâlnit în analizele de rutină. Această modificare poate avea cauze diverse, de la lipsa aportului de fier în alimentație și pierderile cronice de sânge, până la boli inflamatorii sau afecțiuni cronice care afectează absorbția sau utilizarea fierului în organism.

Care sunt cauzele care duc la o sideremie mică?

Sideremia mică, adică un nivel scăzut de fier seric, reprezintă un indicator important în evaluarea statusului metabolic al fierului și poate reflecta multiple stări patologice, de la cele cu deficit real de fier până la cele în care fierul este prezent în organism, dar nu poate fi utilizat eficient.

14:43, 28 Nov 2025

FOTO Nu știi ce trebuie să faci înainte de analizele de sânge? Află toate detaliile despre analize!

Această scădere a sideremiei trebuie înțeleasă într-un context fiziopatologic complex, în care interacționează mecanisme de absorbție, transport, stocare și utilizare a fierului, influențate atât de factori nutriționali, cât și de afecțiuni sistemice sau locale.

Una dintre cele mai frecvente cauze ale sideremiei scăzute este anemia feriprivă, apărută în contextul pierderilor cronice de sânge sau al unui aport alimentar insuficient, în special la persoane cu diete restrictive sau la femei aflate în perioada fertilă, unde menstruațiile abundente reprezintă o cauză clasică. De asemenea, procesele de malabsorbție intestinală, precum cele întâlnite în boala celiacă sau în urma unor intervenții chirurgicale digestive, pot contribui semnificativ la epuizarea depozitelor de fier și la scăderea consecutivă a sideremiei.

Totodată, trebuie înțeles faptul că sideremia nu reflectă întotdeauna un deficit veritabil de fier, deoarece în stările inflamatorii cronice, cum ar fi bolile autoimune, infecțiile cronice sau anumite neoplazii, organismul activează o reacție de apărare care duce la „sechestrarea” fierului în compartimentele reticuloendoteliale, reducând astfel disponibilitatea lui în circulație, deși rezervele pot fi normale sau chiar crescute.

Această modificare este mediată de hepcidină, un hormon hepatic care joacă un rol central în homeostazia fierului, inhibând eliberarea fierului din macrofage și absorbția intestinală, ceea ce duce la scăderea sideremiei chiar și în prezența unor depozite normale.

Din acest motiv, interpretarea sideremiei trebuie întotdeauna corelată cu determinarea feritinei, a capacității totale de legare a fierului și a saturației transferrinei, pentru a putea diferenția între un deficit real și o tulburare de distribuție a fierului.

Afecțiunile cronice hepatice și renale pot influența semnificativ metabolismul fierului

În plus, afecțiunile cronice hepatice și renale pot influența semnificativ metabolismul fierului. În boala hepatică cronică, de exemplu, sinteza proteinelor de transport și reglare poate fi afectată, ceea ce modifică echilibrul sideremiei fără a reflecta neapărat o lipsă reală de fier.

În insuficiența renală cronică, în special la pacienții aflați în stadii avansate, anemia este adesea multifactorială, implicând un deficit de eritropoietină, inflamație cronică și uneori pierderi sanguine în timpul dializei, toate contribuind la scăderea sideremiei și la apariția unei anemii normocitare, normocrome, care poate coexista cu un deficit funcțional de fier.

În sarcină, scăderea sideremiei este un fenomen frecvent și fiziologic până la un punct, din cauza cererii crescute de fier pentru dezvoltarea fătului și pentru creșterea volumului sanguin matern, iar în absența unei suplimentări adecvate, acest proces poate evolua spre o anemie feriprivă simptomatică.

Nu trebuie omise nici condițiile hematologice sau oncologice în care sideremia scăzută poate fi un semnal de alarmă pentru o suferință sistemică nediagnosticată. Unele forme de sindroame mielodisplazice, precum și inflamațiile cronice subclinice asociate cu tumori solide sau limfoame, pot determina o redistribuire a fierului și o scădere aparentă a nivelului seric, fără a se asocia neapărat cu semne clinice de deficit de fier.

De aceea, abordarea diagnosticului în fața unei sideremii mici trebuie să fie una integrativă, bazată pe analiza contextului clinic, a parametrilor hematologici și a investigațiilor biochimice, în vederea formulării unui diagnostic diferențial corect și a stabilirii unei conduite terapeutice adecvate. Prin urmare, o sideremie mică poate avea multiple cauze.