E important să știi care este diferența dintre feritină și sideremie pentru că cele două analize măsoară aspecte diferite de la nivelul ficatului. Sideremia, sau fierul seric, reprezintă cantitatea de fier circulant în sânge. Feritina, pe de altă parte, este o proteină care stochează fierul, iar nivelul ei reflectă rezervele totale de fier din organism.
Când primești rezultatele analizelor medicale, poți observa adesea parametri legați de metabolismul fierului, cum ar fi sideremia și feritina. Deși ambele valori sunt esențiale pentru a evalua statusul fierului în organism, ele măsoară aspecte diferite ale acestuia și au semnificații distincte.
Care este diferența dintre feritină și sideremie
Feritina și sideremia sunt două componente distincte ale metabolismului fierului, fiecare având roluri specifice în menținerea homeostaziei acestui mineral important. Acești markeri oferă informații complementare despre statusul fierului în organism și sunt folosiți împreună pentru o evaluare completă.
Feritina este o proteină specializată care stochează fierul în celule și îl eliberează controlat în funcție de necesitățile organismului. Aceasta acționează ca un sistem de depozitare și reglare, menținând un echilibru între aportul și utilizarea fierului. Sideremia reprezintă cantitatea totală de fier circulant, fiind forma activă și disponibilă imediat pentru procesele metabolice.
Feritina funcționează ca un sistem de stocare pe termen lung, păstrând fierul într-o formă inactivă și protejată, care poate fi mobilizată atunci când organismul are nevoie. Sideremia reflectă cantitatea de fier biodisponibil imediat, care circulă în sânge legat de transferină și este utilizat în procesele metabolice curente.
Testarea feritinei oferă informații despre rezervele totale de fier din organism și este utilă în diagnosticarea precoce a deficitului de fier, înainte ca acesta să afecteze sideremia. Măsurarea sideremiei ajută la evaluarea cantității de fier disponibil imediat pentru procesele metabolice și poate indica prezența anemiei feriprivă sau a supraîncărcării cu fier.
Valorile normale ale feritinei variază în funcție de vârstă și sex, fiind cuprinse între 20-250 nanograme per ml pentru femei și 30-400 nanograme per ml pentru bărbați. Sideremia are valori normale, între 70-170 mg per decilitru, cu variații în funcție de momentul zilei și starea fiziologică a organismului.
Ce este anemia feriprivă
Anemia feriprivă, o condiție medicală frecvent întâlnită, reprezintă o provocare majoră pentru sănătatea persoanelor din toate colțurile lumii. Deși este adesea asociată cu simptome precum oboseală și paloarea, consecințele anemiei feriprive se extind mult dincolo de aceste manifestări inițiale, influențând capacitatea de concentrare, rezistența la infecții și performanța generală.
Anemia feriprivă este cea mai frecventă formă de anemie, care se instalează atunci când organismul nu dispune de suficient fier pentru a produce hemoglobină, o proteină importantă, din structura eritrocitelor care le permite să transporte oxigen în întregul organism.
Inițial, anemia feriprivă se poate manifesta printr-o formă ușoară și astfel, poate trece neobservată. Însă, pe măsură ce organismul devine tot mai deficitar în fier și anemia se agravează, semnele și simptomele se intensifică. Acestea pot include: oboseală extremă; slăbiciune; paloare; dureri toracice; bătăi rapide ale inimii (tahicardie) sau dificultăți de respirație; cefalee; senzația de amețeală; mâini și picioare reci; inflamație sau durere la nivelul limbii.
De asemenea, pot fi observate unghii casante, apetit paradoxal față de substanțe nealimentare sau apetit scăzut, în special la sugarii și copiii cu anemie prin deficit de fier.
Anemia feriprivă este diagnosticată prin analize de sânge care trebuie să includă: hemograma completă; teste pentru a evalua nivelul fierului: feritina serica și sideremia; capacitatea totală de legare a fierului și/sau a transferina. Diferența dintre feritină și sideremie este că vizează aspecte diferite ale afecțiunilor ce țin de ficat.