Muzeul Universității „Alexandru Ioan Cuza” a ales drept exponat al lunii februarie 2026 un document extrem de valoros, vechi de un secol. Vizitatorii muzeului pot admira carnetul de teren al profesorului Gheorghe I. Năstase, realizat în timpul cercetărilor sale desfășurate în Basarabia, în anul 1925. Gheorghe I. Năstase a fost un geograf care a avut o contribuție esențială la consolidarea geografiei românești.
Exponatul lunii februarie de la Muzeul Universității „Alexandru Ioan Cuza” este un document vechi de un secol
Muzeul Universității „Alexandru Ioan Cuza” aduce în atenția publicului exponatul lunii februarie 2026, un document de o valoare istorică și științifică deosebită, și anume carnetul de teren al profesorului Gheorghe I. Năstase, realizat în timpul cercetărilor desfășurate în Basarabia, în anul 1925.
Carnetul a intrat în patrimoniul Muzeului Universității în anul 2009, prin donația profesorului Alexandru Ungureanu, și face parte din fondul personal Gheorghe Năstase, păstrat în Arhiva Muzeului.
Acest fond cuprinde fișe și caiete de lucru, carnete de teren, corespondență științifică și numeroase fotografii, oferind o imagine amplă asupra activității unuia dintre cei mai importanți geografi români ai secolului XX.
Documentul expus surprinde observații directe, note de teren și reflecții rezultate din cercetările realizate în spațiul basarabean, într-o perioadă de maxim interes științific și geopolitic.
Carnetul reprezintă nu doar un instrument de lucru, ci și o mărturie a modului riguros și pasionat în care se făcea cercetare de teren în perioada interbelică, fiind relevant atât pentru istoria geografiei, cât și pentru istoria culturală a regiunii.
Muzeul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași își are originile într-o dublă tradiție istorică. Prima dintre acestea este legată de inițiativa savantului Orest Tafrali, care a pus bazele Muzeului de Antichități, inaugurat în anul 1916. Acesta a avut rolul de a conserva obiectele istorice aflate în patrimoniul Universității din Iași și, totodată, de a funcționa ca spațiu dedicat activităților didactice și cursurilor practice.
Cea de-a doua tradiție se conturează într-o perioadă mai apropiată de prezent. În anul 1960, cu prilejul Centenarului Universității, a fost organizată o amplă expoziție în „Palatul Vechi”, iar în 1985, la aniversarea a 125 de ani de la fondarea celei mai vechi instituții moderne de învățământ superior din România, a fost amenajat un mic muzeu în incinta Rectoratului.
Gheorghe I. Năstase a contribuit esențial la dezvoltarea geografiei românești
Gheorghe I. Năstase (născut pe 3/16 februarie 1896, Hristici, Basarabia, decedat pe 28 decembrie 1985, Iași) a fost geograf și profesor universitar, cu o contribuție esențială la dezvoltarea geografiei românești.
A urmat studiile primare în satul natal, gimnaziul la Soroca și Școala Normală din Cetatea Albă, absolvită în 1915. După Primul Război Mondial, și-a continuat formarea academică la Universitatea din Iași, obținând licența în Istorie (1923) și în Geografie (1924).
Cariera universitară a început încă din 1920, ca asistent la Catedra de Geografie, iar în urma specializării la Paris (1925-1926) și a susținerii doctoratului dedicat „insulei” Peuce în 1932, Gheorghe Năstase a devenit conferențiar definitiv.
În anul 1939 a fost numit profesor titular, statut din care a influențat generații întregi de studenți și cercetători.
Prin expunerea acestui carnet de teren, Muzeul Universității readuce în prim-plan dimensiunea umană și intelectuală a cercetării științifice, oferind publicului ocazia de a descoperi nu doar rezultatele, ci și procesul din spatele marilor demersuri academice.
Carnetul lui Gheorghe I. Năstase, exponatul lunii februarie la Muzeul Universității „Alexandru Ioan Cuza”, rămâne o punte între trecut și prezent, între cercetarea de teren și memoria culturală a spațiului românesc.