Casa Unirea

Voi relansa un proiect extrem de generos făcând uz de „materialul clientului”. Casa Unirea. Un proiect despre care s-a vorbit insistent în PSD. O rețea națională de magazine ieftine cu produse alimentare și care ar putea face concurență supermarketurilor.

Dintr-un motiv destul de obscur, s-a întâmplat cu „Casa Unirea” ceea ce s-a întâmplat și cu alte multe proiecte de interes național lansate de PSD sau de alte partide. Un proiect care a eșuat înainte de a fi fost lansat la apă. Oare de ce?

Nu sunt adeptul teoriei conspirației. Totuși eșecul Casei Unirea ar putea fi pus și pe seama intereselor deloc obscure ale deținătorilor de supermarketuri. Din simplul motiv că o rețea națională de magazine, cu alimente luate direct de la producători fără exces de adaosuri comerciale, ar putea crea o concurență extrem de serioasă supermarketurilor. Le-ar readuce pe pământ. Le-ar obliga, pentru a-și vinde produsele, să scadă prețurile. Renunțând astfel la numeroasele adaosuri comerciale. Și, implicit, la practicarea unor prețuri exagerate. Poate că au existat interese în sensul abandonării acestui proiect. Sau poate, cine știe, Casa Unirea a fost sabotată prin indiferență sau prostie.

Într-o discuție pe care am avut-o recent cu domnul Marcel Ciolacu, am evocat împreună experiența Poloniei și rezultatele excepționale obținute acolo în urma implementării unei rețele de acest fel. Aceste rezultate nu înseamnă doar faptul că vom plăti prețuri mai mici la raft pentru produse românești. Înseamnă și sau mai ales stimularea producției. Stimularea fermierilor. Marfa lor nu va mai putrezi pe câmp. Va putea fi rapid și eficient comercializată. Iar țăranii vor avea astfel posibilitatea ca, de la an la an, să-și dezvolte producția.

Preocuparea pentru acest proiect mi-a atras atenția și asupra unei informații care aparent a trecut neobservată. În statele africane, desigur, cele care nu s-au scufundat în bezna războaielor, producția asigurată de micii fermieri a crescut exponențial în ultima vreme. Ei nu au o „Casă Unirea”. Au altceva. O aplicație IT făcută, dacă nu mă înșel, de un britanic. Grație acestei aplicații, orice țăran posesor al unui telefon mobil are posibilitatea să anunțe marfa de care dispune. Marfa pe care o ridică de pe câmp. Aceste informații se centralizează în mod automat și, în timpul cel mai scurt, cineva le ridică, desigur contra cost, producția. O producție care în scurt timp a putut fi dinamizată în toate statele africane. Și noi putem avea așa ceva.

Premierul Marcel Ciolacu, după discuția avută cu mine, a susținut și o declarație publică legată de proiectul Casei Unirea. Să sperăm că el va putea fi implementat. Ar fi nu numai complementar măsurilor luate pentru plafonarea prețurilor la principalele produse alimentare, dar s-ar putea constitui și într-un stimulent pentru întreaga producție agricolă.