Ce conține Art. 155 din Codul Fiscal. Iată ce venituri sunt supuse contribuției la sănătate și cum se aplică regulile

Art. 155 din Codul Fiscal stabilește ce venituri sunt supuse contribuției de asigurări sociale de sănătate (CASS) în România și cine trebuie să o plătească. Reglementarea se aplică veniturilor obținute atât din țară, cât și din străinătate, dacă există obligația declarării lor. Sunt vizate mai multe tipuri de venituri, inclusiv salarii, pensii, activități independente sau investiții.

Acest articol din Legea nr. 227/2015 are un rol esențial în stabilirea obligațiilor fiscale legate de sistemul de sănătate. El explică în mod clar ce venituri intră în baza de calcul a contribuției și în ce situații apare obligația de plată.

Ce stabilește Art. 155 din Codul Fiscal

Art. 155 acoperă aproape toate tipurile importante de venituri pe care o persoană fizică le poate obține, stabilind că pentru acestea se datorează contribuția la sănătate. În primul rând, sunt incluse veniturile din salarii și cele asimilate salariilor, care reprezintă cea mai comună sursă de venit. Acestea sunt impozitate automat prin reținere la sursă, contribuția fiind calculată și plătită de angajator.

În același timp, articolul include veniturile din pensii, însă doar pentru partea care depășește anumite limite stabilite de lege. Sunt vizate veniturile din activități independente, cum sunt cele realizate de persoanele fizice autorizate, profesiile liberale sau alte forme de activitate economică desfășurate pe cont propriu.

În această categorie intră și veniturile din drepturi de proprietate intelectuală, care sunt tratate separat, dar supuse aceleiași obligații de plată a contribuției.

Un alt tip de venit important este cel obținut din cedarea folosinței bunurilor, adică din chirii sau alte forme de închiriere. În plus, legea include veniturile din agricultură, silvicultură și piscicultură, care sunt frecvent întâlnite în mediul rural. Sunt luate în calcul și veniturile din investiții, cum ar fi dividendele sau câștigurile din vânzarea de acțiuni sau alte active financiare.

Codul Fiscal mai prevede și categoria veniturilor din alte surse, care include diferite câștiguri ocazionale sau venituri care nu se încadrează în categoriile clasice.

Toate aceste venituri sunt supuse CASS dacă există obligația declarării lor în România, chiar și atunci când sunt obținute din străinătate, cu respectarea regulilor internaționale aplicabile.

Află și ce presupune declarația 101.

Situații speciale prevăzute de Art. 155

Pe lângă veniturile obișnuite, Art. 155 stabilește că și anumite indemnizații sau ajutoare sunt supuse contribuției la sănătate. Printre acestea se numără indemnizațiile de concediu medical, în anumite cazuri specifice prevăzute de lege, indemnizațiile de șomaj, dar și alte drepturi acordate de stat. Sunt incluse și indemnizațiile pentru creșterea copilului sau alte forme de sprijin social, cum ar fi ajutorul de incluziune sau ajutorul pentru familiile cu copii.

Un aspect foarte important este modul de calcul al contribuției, care depinde de nivelul veniturilor realizate. Legea stabilește plafoane raportate la salariul minim brut pe economie, respectiv 6, 12 sau 24 de salarii minime.

În funcție de aceste plafoane, se determină baza de calcul pentru CASS, iar contribuția poate fi diferită de la o persoană la alta. Pentru anumite categorii de venituri, contribuția se reține automat, în timp ce pentru altele trebuie declarată și plătită de contribuabil.

În situațiile în care o persoană nu realizează venituri sau veniturile sunt sub plafonul minim, există posibilitatea plății contribuției în mod opțional, pentru a beneficia de servicii medicale în sistemul public. Legea prevede că obligația de plată se aplică și unor persoane aflate în situații speciale, cu anumite excepții clar menționate.

Află și cine eliberează adeverința de venit. 

Astfel, Art.155 din Codul Fiscal este stabilește clar ce venituri sunt supuse contribuției la sănătate și în ce condiții trebuie aceasta plătită.