Dacă te întrebai ce rumeguș este bun pentru afumătoare, trebuie să știi că cele mai apreciate tipuri sunt cele provenite din pomi fructiferi. Mărul, părul, cireșul, prunul, fagul și stejarul folosit cu moderație, oferă niște arome deosebite, ce merită încercate.
Alegerea corectă influențează direct aroma, culoarea și calitatea produsului final, de aceea, trebuie făcută cu grijă, dacă vrei preparate deosebite.
Iată ce rumeguș este bun pentru afumătoare
Regula de bază pentru afumat este simplă, ai nevoie exlusiv de rumeguș și de așchii de lemn de esență tare, netratată chimic, fără lacuri, vopsele sau adezivi. Lemnul trebuie să fie curat, natural și bine uscat. Cele mai apreciate tipuri sunt cele provenite din pomi fructiferi.
Mărul oferă o aromă dulce, fină, potrivită pentru carne de porc, pasăre și brânzeturi. Părul este asemănător, dar puțin mai delicat, ideal pentru afumări lente. Cireșul oferă o culoare roșiatică produselor și o aromă ușor dulceagă, acesta fiind folosit frecvent pentru carne și cârnați. Prunul este intens aromat și se potrivește perfect pentru slănină, coaste și preparate tradiționale.
Fagul este considerat un lemn universal pentru afumare. Acesta are o ardere constantă, produce fum echilibrat și nu acoperă gustul alimentelor. Este preferat mai ales în afumarea mezelurilor, a peștelui și a brânzeturilor.
Stejarul este mai puternic ca aromă și trebuie folosit cu moderație, fiind potrivit pentru carnea roșie, vânat și bucăți mari de carne care necesită afumare îndelungată. Textura rumegușului contează la fel de mult ca tipul de lemn. Află și cât se ține carnea la sare înainte de afumat.
Rumegușul foarte fin produse mult fum rapid și este ideal pentru afumarea la rece, iar așchiile mai mari ard mai lent și sunt potrivite pentru afumarea la cald.
Ce trebuie evitat și câteva sfaturi pentru un proces reușit
La fel de important ca alegerea corectă este să știi ce rumeguș nu trebuie folosit pentru afumare. Lemnul de rășinoase, precum bradul, molidul, pinul sau tuia, trebuie evitate complet. Acestea conțin rășini care produc un fum înțepător, amar și pot elibera substanțe toxice.
Alimentele afumate cu astfel de lemn capătă un gust neplăcut și pot deveni chiar nesigure pentru consum. De asemenea, nu este recomandat rumegușul provenit din paleți, mobilă veche sau resturi de construcții, întrucât acestea pot conține adezivi, lacuri sau tratamente chimice.
Chiar și cantități mici pot afecta serios calitatea afumării și sănătatea. Rumegușul prea uscat arde prea repede și produce fum fierbinte, în timp ce cel ușor umezit produce un fum mai dens și mai constant. Adesea se pulverizează și puțină apă peste rumeguș înainte de utilizare, mai ales la afumarea la cald, pentru a controla arderea. Iată și câteva idei de afumătoare pe care le poți face singur acasă.
Pentru un gust mai bogat, poți combina mai multe tipuri de rumeguș. De exemplu, fag cu măr sau stejar cu cireș, în proporții atent alese, pentru a obține un fum echilibrat, care îmbogățește aroma fără a o domina.
Este important totuși să nu exagerezi cu cantitatea de rumeguș, întrucât prea mult fum poate face produsele amare. Afumarea trebuie făcută lent și controlat, cu o temperatură constantă și un flux bun de aer.
Dacă te întrebai ce rumeguș este bun pentru afumătoare, trebuie să știi că pomii fructiferi, fagul și stejarul sunt cele mai apreciate opțiuni.