O splină mărită, sau splenomegalie, poate provoca diverse simptome, inclusiv durere sau disconfort în partea stângă sus a abdomenului, senzație de plenitudine, oboseală, scădere în greutate și o susceptibilitate crescută la infecții sau sângerări.
Splina mărită înseamnă creșterea dimensiunilor și volumului splinei. Multe probleme, de la infecții în corp și până la afecțiuni hepatice și cancer, pot fi explicația pentru o splină mărită.
Ce simptome resimți dacă ai splina mărită?
Greutatea normală a splinei, un organ situat în partea stângă, sub coaste, este în jur de 150 de grame, iar diametrul cranio-caudal, adică de la cap la coadă este de 120 de centrimetri. Creșterea dimensiunii peste 120 de cm și a greutății peste 150 de gr este considerată splenomegalie.
În termeni mai clari, splina are în mod normal mărimea unui pumn, dar din diverse cauze poate să depășească cu mult această dimensiune. Splina are funcții multiple în organism, în special în supravegherea imună și în hematopoieză, în curățarea organismului prin rolul ei de a elimina toxine, dar și în digestie.
Splenomegalia nu provoacă întotdeauna simptome evidente. Atunci când simptomele sunt prezente, acestea pot include durere abdominală superioară stângă, care se poate extinde către umărul stâng. De asemenea, dacă splina este mărită, poate fi palpabilă, aspect neevidențiabil în cazul unei spline de dimensiuni normale.
Creșterea în dimensiuni a splinei poate pune presiune asupra stomacului, ducând la scăderea poftei de mâncare sau la o senzație de sațietate precoce după cantități mici de alimente.
Dacă splina nu mai funcționează corespunzător, pot apărea semne de anemie, cum ar fi epuizarea și slăbiciune, infecții și răceli frecvente, precum și sângerări sau echimoze ușoare. Este important de menționat că simptomele splenomegaliei depind de cauze subiacente, iar alte simptome pot apăera în funcție de acestea.
Complicațiile provocate de creșterea în dimensiuni a organului
Printre complicațiile provocate de creșterea în dimensiuni a splinei se numără moartea țesutului, care apare atunci când splina, extinsă semnificativ, nu mai primește suficient sânge, ceea ce poate duce la deteriorarea sau moartea țesuturilor.
În plus, splina mărită poate deveni excesiv de activă, ceea ce duce la eliminarea unui număr prea mare de celule sanguine din circulație. Acest lucru poate provoca anemie, scăderea numărului de globule albe și scăderea numărului de trombocite, și poate crește riscul de infecții frecvente.
De asemenea, în cazuri rare, o splină mărită poate să se rupă de la sine sau din cauza unui impact. Această ruptură poate fi extrem de periculoasă și poate pune viața în pericol.
Tratamentul pentru splină mărită se axează pe tratarea cauzei subiacente. Dacă splina mărită nu cauzează simptoem și cauza nu este evidentă, medicul poate recomanda monitorizarea atentă a stării de sănătate, prin evalură regulare, pentru a urmări evoluția acesteia.
În situațiile în care splenomegalia duce la complicații grave sau când cauza nu poate fi identificată sau tratată, poate fi necesară splenectomia. Această intervenție chirurgicală este indicată în cazuri cronice sau severe și poate îmbunătăți starea pacientului.
Totuși, este important de menționat că, după această procedură, riscurile de infecții severe sunt mai mari, întrucât lipsa splinei crește vulnerabilitatea la infecții.
După îndepărtarea splinei, trebuie luate măsuri pentru a reduce riscul de infecții. Cele mai comune simptome ale unei spline mărite includ disconfortul abdominal, durere de splină, balonare, scăderea apetitului, oboseala, susceptibilitate la infecții sau episoade de sângerare.