Infecțiile nosocomiale, cunoscute si sub numele de infecții intraspitalicești, sunt infecții pe care pacienții le pot contracta în timpul spitalizării sau în alte unități de îngrijire medicală, și care nu erau prezente sau în incubare la momentul internării. Aceste infecții se suprapun peste boala pentru care pacientul a fost internat.
Infecții nosocomiale – cauze și tratament
Infecțiile nosocomiale sunt adesea generate de microorganisme care trăiesc în mediul spitalicesc. Bacterii (cum ar fi MRSA), virusuri (hepatite, rotavirusuri, gripa) și fungi pot contamina diverse suprafețe, aparate medicale și chiar personalul medical, reprezentând o sursă de infecție. Lipsa curățeniei și dezinfecției corespunzătoare a mâinilor personalului medical, a saloanelor, a aparaturii medicale și a altor suprafețe poate favoriza răspândirea infecțiilor.
Tratamentul infecțiilor nosocomiale este diferit, în funcție de tipul și severitatea bolii. Acesta poate include administrarea de antibiotice intravenoase, iar în cazuri severe, intervenții chirurgicale. Antibioticele joacă un rol important în tratarea infecțiilor intraspitalicești, dar trebuie folosite cu prudență. Utilizarea excesivă sau inadecvată a antibioticelor poate duce la dezvoltarea rezistenței la antibiotice, ceea ce face ca infecțiile să fie mai greu de tratat.
Persoanele cu sistemul imunitar slăbit, cum ar fi vârstnicii și cei cu boli cronice, precum pacienții internați pentru perioade lungi sau supuși intervențiilor chirurgicale și administrării de antibiotice sunt mai susceptibile la infecții nosocomiale. De asemenea, personalul medical poate fi expus și poate contracta aceste infecții, mai ales în medii cu mulți pacienți infectați.
Stafilococul auriu
Staphylococcus aureus sau stafilococul auriu este o bacterie comună care se găsește în mod normal pe piele sau în nas. De obicei, infecțiile apar prin leziuni ale pielii, dar pot afecta și alte părți ale corpului. Simptomele variază de la infecții ușoare ale pielii, cum ar fi foliculita, până la infecții mai grave, cum ar fi pneumonia sau septicemia.
Infecția pielii cu stafilococul auriu determină înroșirea și tumefierea pielii și poate lua diverse forme, cum ar fi foliculita, celulita, furuncul, carbuncul sau chiar abces subcutanat. Atunci când această bacterie reușește să penetreze țesuturile mai profunde, aceasta se poate răspândi în sânge, la nivelul inimii, oaselor sau articulațiilor, provocând infecții severe.
Staphylococcus aureus rezistent la meticilină (MRSA) este o bacterie stfilococică care a dezvoltat rezistență la antibioticele din clasa beta-lactamice, inclusiv meticilina. Această rezistență face ca infecțiile cu MRSA să fie mai dificil de tratat și poate duce la complicații severe.
Există două tipuri principale de infecții cu MRSA, ambele fiind cauzate de bacteria Staphylococcus aureus rezistentă la meticilină și care se răspândesc în medii diferite. Infecția HA-MRSA apar la pacienții din spitale sau alte unități medicale, cum ar fi centrele de îngrijire pe termen lung. De obicei, HA-MRSA este asociat cu proceduri invazive, cum ar fi intervenții chirurgicale sau catetere, și cu pacienți cu sistemul imunitar slăbit.
Infecția CA-MRSA apare în afara spitalelor sau unităților de asistență medicală, de obicei la persoane aparent sănătoase, care nu au avut contact cu mediul spitalicesc. CA-MRSA este adesea asociat cu contactul piele pe piele, leziuni ale pielii, și, uneori, cu activități sportive sau comunități aglomerate.
Infecțile nosocomiale pot afecta diverse părți ale corpului și pot maifesta simptome variate cum ar fi febră frisoane, durerii de cap sau oboseală.