Infecțiile noscomiale sunt contractate din cauza unei infecții ori a unei toxine care există într-un anume loc, cum ar fi un spital. În prezent, acest termen este folosit interschimbabil cu „infecții dobândite în spital”, afirmă dr. Oana Cuzino.
Infecțiile noscomiale se referă la orice afecțiuni sistemice ori localizate care rezultă dintr-o reacție la un agent infecțios ori la o toxină. Clasificarea acestor infecții este importantă și trebuie făcută diferența. În mod normal, o perioadă de 48 de ore de la internarea pacientului este folosită pentru a face diferența între infecțiile dobândite în spital și infecțiile dobândite în comunitate.
Ce sunt infecțiile nosocomiale și cum le recunoști
Infecțiile nosocomiale sunt cauzate de agenți patogeni multirezistenți dobândiți prin proceduri invazive, utilizarea excesivă sunt necorespunzătoare a antibioticelor și neurmând procedurile de control și prevenire a infecțiilor. De fapt, multe infecții nasocomiale pot fi prevenite prin îndrumări emise de instituțiile naționale de sănătate publică, cum ar fi Centrele pentru Prevenirea și Controlul Bolilor.
Acestea se împart în două categorii: infecții nosocomiale dobândite în spital, dar cu germeni proprii, adică pacientul vine cu germenii de acasă, dar dezvoltă infecția în spital. Infecții nosocomiale cu germeni proprii spitalului, caz în care pacientul fie dobândește germenul de la un pacient alăturat, fie germenul este colportat prin diverse manevre medicale.
De asemenea, femeile cu vârstă de peste 50 de ani și persoanele care suferă de diabet zaharat au un risc mai mare de a se confrunta și cu infecții urinare dobândită în timpul internării.
În cazul infecțiilor contractate în unități spitalicești, există anumite caracteristici:
– infecția trebuie să apară până la 48 de ore după internarea în spital
– infecția trebuie să apară până la 3 zile după externarea pacientului
– infecția trebuie să apară până la 30 de zile după o operație
– infecția trebuie să apară într-o unitate medicală, când o persoană a fost internată din alte motive ce excludeau infecția.
Cum se transmit aceste infecții
Este important să cunoaștem căile de transmitere ale acestor microorganisme. Bacteriile, fungii și virusurile se răspândesc în principal prin contactul direct, de la o persoană la alta. Asta înseamnă că bacteriile se transmit prin intermediul mâinilor murdare și prin instrumentele medicale (catetere, aparatele care ajută pacienții să respire și alte unelte folosite în spitale).
Agenții patogeni nosocomiali pot fi transmiși de la o persoană la alta, din mediul înconjurător sau din apa contaminată ori din alimentele contaminate, de la persoanele infectate, de pe pielea contaminată a personalului medical din spital sau prin contactul cu obiecte folosite la comun și cu suprafețe folosite de aceleași persoane.
Agenții patogeni se pot transmite și prin picături de salivă. Exemple de agenți patogeni infecțioși care se transmit pe calea picăturilor includ gripa, Bordetella pertussis și Neisseria meningitidis. Transmiterea prin aer presupune transmiterea organismelor din tractul respirator prin picături mici (mai puțin de 5 microni) care parcurg distanțe lungi. Virusul varicelei, tuberculoza și rujeola pot fi transmise pe calea aerului 1, afirmă dr. Oana Cuzino. De asemenea, și boala pulmonară obstructivă cronică este o boală pulmonară.
Numărul cazurilor de infecții dobândite în spital poate să crească atunci când antibioticele sunt folosite în exces ori sunt folosite în mod necorespunzător. Din acest motiv, unele bacterii ajung să fie rezistente la mai multe tipuri de antibiotice. Prin urmare, infecțiile noscomiale sunt contractate din cauza unei infecții ori a unei toxine care există într-un anume loc.