Ce tratament este indicat pentru tusea convulsivă? Iată când trebuie să mergi urgent la medic!

Tratamentul principal pentru tusea convulsivă implică antibiotice pentru a combate bacteria Bordetella pertussis și terapie suportivă pentru a ameliora simptomele și a preveni complicațiile. Antibioticele sunt eficiente în primele 2-3 săptămâni de boală, reducând durata și transmiterea. Terapia suportivă include hidratare, odihnă, evitarea factorilor iritanți și umidificarea aerului.

Tusea convulsivă este denumită popular tuse măgărească sau tusea de 100 de zile. În trecut, era o boală extrem de gravă și adesea fatală, în special pentru sugari și copiii mici. Înainte de apariția vaccinului antipertussis, tusea convulsivă era printre principalele cauze ale mortalității infantile în întreaga lume.

Ce tratament este indicat pentru tusea convulsivă?

O tuse convulsivă, denumită popular tuse măgărească din cauza zgomotului particular, reprezină o infecție acută a cailor respiratorii produsă de bacteriile Bordetella, în special Bordetella pertusis.

Această boală se caracterizează prin episoade severe de tuse care pot dura săptămâni sau chiar luni, fiind adesea descrisă prin accese paroxistice de tuse, urmate de inspirație zgomotoasă, cunoscută sub numele de „whooping”.

Deși tusea convulsivă a fost considerată o maladie a copilăriei, poate afecta persoane de toate vârstele și poate duce la complicații grave, în special în rândul sugarilor și al persoanelor cu sistem imunitar compromis.

Boala este periculoasă prin complicațiile pe care le poate produce, mai ales la copii mici sau sugari, putând duce chiar la deces. Pacientul prezintă o tuse specifică, în chinte, care îl epuizează. În cazul sugarilor, manifestările sunt uneori redutabile prin cianoză (învinețirea feței) și chiar apnee (oprirea respirației).

Tratamentul tusei convulsive include utilizarea antibioticelor, care sunt cel mai eficiente dacă sunt administrate în stadiile incipiente ale bolii. Antibioticele recomandate includ claritromicina, azitromicina și eritromicina. Tratamentul antibiotic ajută la reducerea severității simptomelor și la scăderea transmisibilității, dar nu întotdeauna este posibil să fie administrat în timp util.

De aceea, deși formele mai ușoare de boală ar putea fi urmărite la domiciliu, este foarte important ca boala să fie diagnosticată de un specialist. În cazul copiilor mici, internarea este obligatorie întrucât complicațiile pot fi mai frecvente și în aceeași măsură și riscul de deces, potrivit medicului infecționist.

Pe lângă tratamentul antibiotic, este importantă izolarea pacientului pentru a preveni răspândirea infecției. Persoanele infectate trebuie să fie izolate de altele, mai ales de persoanele cu risc crescut, cum ar fi sugarii, femeile gravide și persoanele cu boli cronice.

Cum poate fi prevenită

Vaccinarea rămâne cea mai eficientă metodă de prevenire a tusei convulsive și a complicațiilor grave asociate cu ea. În România, vaccinul antipertusis este inclus în programul național de vaccinare și face parte din vaccinurile combinate administrate copiilor în primele luni și ani de viață.

Conform calendarului național de vaccinare publicat de Institutul Național de Sănătate Publică (INSP), serul se administrează la 2 luni, 4 luni și 11 luni (vaccin hexavalent), apoi 5-6 ani (vaccin tetravalent) și la 14 ani (vaccin trivalent).

Persoanele care au avut tuse convulsivă dobândesc un grad de imunitate naturală împotriva viitoarelor infecții. Totuși, îmbolnăvirea nu oferă protecție pe viață. Medicii recomandă vaccinarea împotriva tusei convulsive chiar dacă ai avut boala anterior, deoarece imunitatea naturală se estompează.

Pentru persoanele care au intrat în contact cu un bolnav, se recomandă administrarea de antibiotice pentru a preveni îmbolnăvirea. Profilaxia antimicrobiană post-expunere este indicată în următoarele situații: persoanelor care locuiesc cu bolnavul diagnosticat cu tuse convulsivă; persoanelor expuse unui risc crescut de boală gravă (de exemplu, sugari și persoane cu anumite afecțiuni); persoanelor care vor avea contact strâns cu cineva care este expus unui risc crescut de boală gravă (bebeluși sau femei însărcinate).

Evitarea contactului apropiat cu persoanele care au simptome de tuse convulsivă este o altă măsură care ajută la prevenirea infectării. E important să ceri sfatul unui medic în privința unui tratament pentru tusea convulsivă.