Cei 3 pești aparent sănătoși, care însă ne distrug creierul. Semnalul de alarmă tras de un medic neurochirurg

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Medicul neurochirurg Vlad Ciurea vine cu un avertisment care îi poate pune pe gânduri pe toți cei care consumă pește. Deși îl considerăm un aliment sănătos, acesta atrage atenția că există și specii la care trebuie să fim mai atenți.

Pangasiusul, peștele-spadă și anumite tipuri de ton se află în centrul atenției, din cauza substanțelor care se pot acumula în organismul lor.

Pangasiusul este extrem de popular în România, mai ales datorită prețului. Fileurile sunt ușor de preparat, nu au multe oase și nici gustul puternic de pește pe care îl au alte specii. Problemele ridicate în jurul acestuia țin în special de condițiile în care poate fi crescut și de calitatea apei din anumite zone de producție. O parte importantă a producției provine din Vietnam, inclusiv din bazinul Mekongului.

Care sunt cele mai periculoase specii de pește

În cazul unui produs provenit dintr-un lot contaminat, anumite substanțe din mediul acvatic pot ajunge în organismul peștelui. Asta nu înseamnă însă că orice pangasius vândut în magazine este toxic. Produsele comercializate legal sunt supuse unor controale de siguranță alimentară.

Situația este diferită în cazul peștelui-spadă și al anumitor tipuri de ton. Fiind pești mari și prădători, aceștia se află spre vârful lanțului alimentar. Cu cât consumă mai multe viețuitoare marine și trăiesc mai mult, cu atât pot acumula mai mult mercur în organism. Iar aici apare motivul pentru care specialiștii recomandă atenție la cantitatea și frecvența consumului. Mercurul, în special sub forma metilmercurului, este o neurotoxină, iar expunerea ridicată și repetată poate afecta sistemul nervos.

Avertismentul nu trebuie interpretat ca o recomandare de a scoate peștele din alimentație. Din contră, multe specii sunt surse importante de proteine și omega-3 și pot face parte dintr-o dietă echilibrată. Diferența o face alegerea speciei și frecvența cu care aceasta este consumată.

Pentru mesele obișnuite pot fi alese mai des specii cu niveluri reduse de mercur, precum sardinele, heringul, somonul sau păstrăvul. În schimb, speciile cunoscute pentru acumularea unor cantități mai mari de mercur ar trebui consumate cu mai multă moderație.

Cine trebuie să fie cel mai atent

Prudența este deosebit de importantă în cazul femeilor însărcinate și al copiilor, deoarece dezvoltarea sistemului nervos poate fi afectată de expunerea la niveluri ridicate de metilmercur. Așadar, nu orice conservă de ton sau file de pește-spadă reprezintă un pericol. Contează specia, dimensiunea peștelui, proveniența și cât de des ajunge în farfurie.

În cazul pangasiusului, este importantă verificarea etichetei și a provenienței, în timp ce pentru peștii mari prădători principala preocupare este acumularea de mercur.