Secretele istoriei

Cei sapte regi legendari ai Romei

Publicat: 28 oct. 2014
3

Inainte de imparatii romani si consuli, Roma a fost o monarhie guvernata de catre regi (latina: Rex). Regii, excluzandu-l pe Romulus, el fiind fondatorul orasului, au fost fiecare alesi de catre poporul Romei pentru a servi pe viata, niciunul dintre acestia bazandu-se pe forta militara pentru a castiga tronul. Desi nu este specificat vreun principiu ereditar in alegerea primilor patru regi, incepandu-se cu al cincilea, Tarquinius Priscus, mostenirea regala curgea prin sotiile regelui decedat. In consecinta, istoricii antici afirma ca regele era ales pe baza virtutilor sale, si nu cea a descendentilor.

Istoricii Romei antice ingreuneaza determinarea puterilor regelui din pricina faptului ca faceau referire la acesta cu puterile omologilor sai republicani (si anume consulii). Unii scriitori moderni considera ca puterea suprema a Romei rezida in mainile oamenilor si ca regele era doar seful executiv pentru Senat si popor, in timp ce altii sustin ca regele poseda puterea suverana, iar Senatul si poporul aveau doar un rol minor in privinta puterilor sale.

Vezi si Tarquinius Superbus – ultimul rege al Romei

Ce se stie sigur este ca numai regele detinea dreptul de auspiciu din partea Romei ca Augurul sau sef, iar nici un eveniment public nu putea fi executat fara vointa zeilor, facuta cunoscuta prin auspicii. Oamenii vedeau regele ca mediatorul dintre ei si zei, privindu-l astfel cu respect religios. Aceasta facea regele seful religiei nationale si seful religios executiv, avand puterea de a controla calendarul roman, de a dirija toate ceremoniile religioase si de a numi oficiile si ofiterii religiosi subalterni. A fost Romulus cel care a instituit augurii si s-a crezut a fi cel mai bun augur dintre toate. De asemenea, regele Numa Pompilius a instituit Pontifii si prin acestia dogma religioasa a Romei.

Dincolo de autoritatea sa religioasa, regele era investit cu autoritate militara si judiciara suprema prin uzul Imperiumului. Imperiumul regelui era acordat pe viata si il proteja pe acesta de a fi vreodata judecat pentru actiunile sale. Ca singurul detinator de Imperium in Roma la vremea respectiva, regele detinea autoritate militara necontestata, fiind comandant suprem al tuturor legiunilor Romei. De asemenea, legile ce protejau cetatenii de abuzul magistratilor care detineau Imperium nu existau in vremea regelui. Imperiumul regelui ii acorda atat puteri militare, dar si calificarea de a se pronunta in judecata legala in toate cazurile, ca sef al justitiei Romei. Desi putea numi pontifi in slujbe de judecatori minori in unele cazuri, avea autoritatea suprema in oricare dintre acelea aduse in fata sa, atat civile, cat si criminale. Aceasta facea regele suprem atat in vremuri de razboi, cat si pace. Un consiliu sfatuia regele in timpul tuturor proceselor, insa acesta nu avea o putere in a controla deciziile regelui. Desi unii scriitori considera ca nu exista posibilitatea unui apel la deciziile regelui, altii mentioneaza ca o propunere pentru apel putea fi adusa de catre orice patrician in timpul unei intalniri a Adunarilor curiate.
      
Vezi si Marina in Roma antica
        
O alta putere a regelui era aceea de fie a numi sau nominaliza toti oficialii la oficii. Regele putea numi un tribunus celerum pentru a servi ca tribun of tribului Ramnes din Roma, dar si in calitate de comandant al garzilor de corp personale ale regelui, legatura similara cu cea dintre imparatul roman si prefectul pretorian. Regele era obligat sa numeasca tribunul la intrarea in serviciu, iar tribunul parasea oficiul doar la moartea regelui. Tribunul era al doilea rang dupa rege si detinea, de asemenea, puterea de a convoca Adunarea curiata si discuta legislatia in fata acesteia.
           
Un alt ofiter numit de catre rege era cel de Praefectus Urbanus, care actiona ca paznicul orasului. Cand regele era absent din oras, prefectul detinea toate puterile si abilitatile acestuia, pana la punctul de a i se acorda Imperium cat timp se afla in interiorul orasului. Regele a primit chiar dreptul de a fi singura persoana care putea numi patricieni in Senat pentru a lucra drept senatori. Sub rege, Senatul si Adunarea curiata dispunea de o foarte mica putere si autoritate. Senatul si Adunarea curiata nu erau corpuri independente detinand dreptul de a se reuni si discuta problemele statului. Ele puteai fi convocate numai de rege si puteau discuta strict problemele aduse in fata acestora de catre rege. In timp ce Adunarea curiata putea pasa legi pe care regele le accepta, Senatul reprezenta numai un consiliu onorabil. Putea sfatui regele privind actiunile sale, dar in nici o ipostaza nu-l putea preveni de la actiona. Singurul lucru pe care regele nu il putea face fara aprobarea Senatului era declararea razboiului impotriva natiunilor straine.
Insemnele regilor Romei erau 12 lictori conducand legaturile ce purtau topoare, dreptul de a se aseza pe un scaun Curule, Toga Picta de culoare rosu inchis, incaltaminte rosie si o diadema alba in jurul capului. Dintre toate aceste insemne, cea mai importanta era toga.

Vezi si Au existat si femei gladiator?

Alegerea regelui
La moartea regelui, Roma intra intr-o perioada de interregum. Senatul se intalnea si numea un Interrex pentru a servi o perioada nedefinita (de obicei mai putin de un an) cu singurul rol de a nominaliza urmatorul rege al Romei. Odata ce Interrexul gasea un nominalizat potrivit pentru, el era adus in fata Senatului, iar Senatul il revizuia. Daca era acceptat de catre Senat, Interrexul convoca Adunarea curiata si participa ca presedinte al adunarii in timpul alegerii regelui.

Odata propus Adunarii curiate, poporul Romei il putea fie accepta, fie refuza. Daca era acceptat, regele ales nu intra imediat in oficiu. Alte doua acte trebuiau sa se desfasoare inainte de investirea sa cu autoritate si putere regala completa. Intai era necesara obtinerea acordului divin al zeilor care respectau numirea sa prin auspicii, din moment ce regele era inaltul preot al Romei. Aceasta ceremonie era desfasurata de catre un augur, care conducea regele ales la citadela, acolo unde augurul il plasa pe un scaun de piatra, in timp ce multimea astepta dedesubt. Daca era gasit merituos pentru domnie, augurul anunta ca zeii au oferit semne favorabile, confirmand astfel caracterul preotesc al regelui.

Vezi si Descoperirea ce demonstreaza faptul ca doi sfinti au fost ingropati de vii in Roma Antica

Al doilea act ce trebuia executat era acordarea Imperiumului regelui. Votul precedent al Adunarii curiate determinase doar cine avea sa fie rege, insa prin acest act nu-i acordasera puterile regelui asupra sa. Ca atare. insusi regele a propus Adunarii curiate o lege admitandu-i Imperium, iar Adunarea a votat in sprijinul acestei legi. Motivul acestui dublu vot al Adunarii este destul de clar. Imperiumul putea fi acordat doar unei persoane pe care zeii o considerau favorabila. Era, deci, necesar sa se determine cine era persoana capabila de a primi Imperium si, cand aceasta era si favorizata de divinitati, Imperiumul ii era acordat printr-un vot special. In teorie, oamenii Romei aveau puterea de a isi alege conducatorul, insa Senatul detinea majoritatea controlului asupra acestui proces.

Domnia lui Romulus
Romulus nu a fost doar primul rege al Romei, dar si fondatorul ei. In 753 i.Hr., Romulus a inceput construirea orasului pe Dealul Palatin. Dupa fondarea Romei, el a invitat criminali, slavi fugari, exilati si alte astfel de populatii nedizerabile, oferindu-le azil. In aceasta maniera, Romulus a populat cinci dintre cele sapte dealuri ale Romei. Pentru a oferi cetatenilor sai neveste, Romulus a invitat tribul vecin de sabine la un festival unde a rapit femeile sabine si le-a adus inapoi in Roma. Dupa razboiul dus impotriva sabinilor, Romulus a adus atat romanii, dar si adversarii lor sub acelasi conducator.

Dupa fondarea orasului, Romulus a divizat oamenii Romei intre cei pregatiti si cei inapti pentru lupta. Luptatorii au format Legiunea Romana, constituita din 6000 infanterie si 600 cavalerie. Restul a format poporul roman, iar din acest rest Romulus a selectat 100 dintre cei mai nobili pentru a-i servi drept senatori intr-un consiliu consultativ al regelui, Senatul Roman. Pe acesti oameni i-a numit patricieni si aveau sa devina nobilii si elita orasului in timpul Republicii.

Dupa 38 de ani petrecuti ca rege al Romei, Romulus a luptat in mai multe razboaie in care a invins, marind controlul Romei in tot Latiumul si in multe dintre zonele inconjuratoare. De asemenea, Romulus a instituit Augurii ca parte a religiei romane. Romulus avea sa fie amintit de timpuriu drept cel mai mare cuceritor al Romei si unul dintre cei mai religiosi oameni din istoria romana. Dupa moartea sa la varsta de 54 de ani, Romulus a fost deificat ca zeul razboiului Quirinus si a servit nu doar ca unul dintre cei trei zei importanti ai Romei, dar si ca zeitatea asemanata orasului Roma.

Domnia lui Numa Pompilius

Dupa strania si misterioasa moarte a lui Romulus, domnia a cazut in mainile lui Numa Pompilius. Laudat pentru intelepciunea sa naturala, domnia lui Numa a fost marcata de pace si prosperitate. La numirea ca rege, fiind sabin la nastere, a marit Senatul pentru a include 100 de nobili sabini care venisera la Roma in timpul domniei lui Romulus. Acesti oameni erau numiti, de asemenea, patricieni, in timp ce descendentii lor aveau sa devina elita Republicii.

Numa a reformat Calendarul roman ajustandu-l pentru anul solar, instituind la fel de bine mai multe ritualuri religioase ale Romei. El a organizat zona din si din afara Romei in districte pentru un management mai usor. El este, de asemenea, creditat pentru organizarea primelor bresle profesionale ale Romei.

Numa este amintit ca cel mai religios dintre regi (surclasandu-l chiar pe Romulus), iar in timpul domniei sale, a introdus Flamenii, Virginele vestale ale Romei, Pontifii si Colegiul Pontifilor. De asemenea, in timpul domniei sale se spune ca un scut din partea lui Jupiter ar fi cazut din cer cu soarta Romei scris pe el. Numa a ordonat copierea scutului in unsprezece exemplare, acestea devenind sacre romanilor.
Domnia sa avea sa dureze 41 de ani si avea sa aiba o moarte naturala, usoara.

Domnia lui Tullus Hostilius

Tullus Hostilius se asemana bine lui Romulus in atitudinea sa razboinica si, complet diferit de Numa in lipsa de respect fata de zei. Tullus a purtat razboi impotriva cetatii Alba Longa, Fidenae si Veii, oferind astfel Romei chiar mai mare teritoriu si putere. In timpul domniei lui Tullus orasul Alba Longa a fost complet distrus, iar Tullus a insclavit populatia, trimitand-o apoi inapoi la Roma.
Tullus dorea razboi atat de mult incat a mai purtat unul impotriva sabinilor. Odata cu venirea domniei lui Tullus, romanii si-au pierdut dorinta pentru pace. Tullus a luptat atat de multe razboaie incat neglijase complet venerarea zeilor. Legenda spune ca din aceasta cauza o ciuma a infectat orasul, Tullus insusi aflandu-se printre cei infectati. Cand acesta a implorat pentru ajutorul lui Jupiter, Jupiter i-a raspuns cu un fulger ce l-a ars pe rege si a transformat casa sa in cenusa.

In ciuda naturii sale razboinice, Tullus Hostilius a selectat si reprezentat al treilea grup de persoane care formau clasa patriciana a Romei, consistand dintre cei care venisera la Roma pentru a cauta azil si o noua viata. De asemenea, el a mai construit o noua casa pentru Senat, Curia, care a supravietuit peste 500 de ani dupa moartea sa. Domnia sa a durat 31 de ani.

Domnia lui Ancus Marcius

In urma misterioasei morti a lui Tullus, romanii au ales un rege religios si pacifist in locul sau. Acesta era nepotul lui Numa,Ancus Marcius. Mult precum bunicul sau, Ancus a facut putine pentru a mari granitele Romei si a dus razboaie doar atunci cand teritoriile sale aveau nevoie sa fie aparate. De asemenea, el a construit un apeduct, Aqua Marcia si a construit prima inchisoare romana pe Dealul Capitoliului.

In timpul domniei sale, Dealul Janiculum aflat pe malul de vest era fortificat pentru a proteja Roma. Tot el a construit si primul pod peste Tibru. De asemenea, el a fondat portul Romei Ostia pe Marea Tireniana si dezvoltarea primelor lucrari de sare. In timpul domniei sale, marimea Romei a crescut din cauza ca Ancus folosea diplomatie pentru a alatura pe calea pasnica orasele mai mici din inconjurul Romei, intr-o alianta. Folosind aceasta metoda, a completat cucerirea latinilor si restabilirea asezarii lor pe Dealul Aventin, formand astfel clasa de plebei a Romei.
Avea sa moara din cauze naturale, la fel ca si bunicul sau inaintea sa, dupa 37 de ani ca rege si avea sa fie amintit ca cel mai mare Pontif al Romei.

Domnia lui Tarquinius Priscus

Tarquinius Priscus nu era doar al cincilea rege al Romei, dar si primul nascut etrusc. Dupa imigrarea in Roma, l-a simpatizat pe Ancus, care l-a adoptat mai tarziu ca pe fiul sau. La urcarea la tron, a condus razboaie impotriva sabinilor si etruscilor, ceea ce a dublat marimea romei si a adus mari bogatii orasului.Printre primele sale reforme se numara adaugarea a 100 de scaune noi Senatului, aducand persoane din randurile triburilor etrusce cucerite si ridicand numarul senatorilor la 300. A folosit prada de razboi din cuceririle sale pentru a construi mari monumente pentru Roma. Printre acestea se numara marele sistem de canalizare al Romei, folosit pentru secarea zonei de mlastina dintre cele sapte dealuri ale Romei. In locul acesteia, a inceput ceea ce avea sa devina Forul Roman. Tot el a instituit fondarea Jocurilor Romane.
Cel mai faimos proiect de constructii al sau este Circus Maximus, un imens stadion folosit pentru intrecerile de care, ramanand pana in zilele noastre cel mai mare stadion din lume. Priscus a urmat terminarea Circus Maximus cu inceperea constructiilor pentru o fortareata-templu zeului Jupiter pe Dealul Capitoliului. Din pacate, a fost ucis dupa 38 de ani ca rege de mainile fiilor lui Ancus Marcius inainte ca acel proiect sa fie terminat. Domnia sa este cel mai bine amintita din prisma introducerii simbolurilor militare si oficiilor civile, dar si introducerea Triumfului roman, fiind primul roman sarbatorit.

Domnia lui Servius Tullius

In urma mortii lui Priscus, ginerele sau Servius Tullius l-a succedat la tron, al doilea rege nascut etrusc aflat la conducerea Romei. Precum socrul sau, Servius castigat razboaie impotriva etruscilor. A folosit comoara venita din campanii pentru a construi primele ziduri ce inconjurau complet cele sapte dealuri ale Romei; constructia este cunoscuta sub numele de Pomerium. A adus si reforme intru armata romana.
Este faimos pentru implementarea unei noi constitutii pentru romani, constinuand procesul de dezvoltare al claselor orasului. A instituit primul recensamant din lume, care diviza poporul Romei in cinci clase economice si a format Adunarea secolului. El a folosit acest recensamant si pentru a diviza poporul din interiorul Romei intru patru triburi urbane bazate pe locatia lor in oras, stabilind Adunarea tribala. Domniei sale ii este atribuita si construirea templului Dianei de pe Dealul Aventin.

Reformele lui Servius au adus o schimbare majora in viata romana: drepturile de vot erau acum bazate pe bogatia economica, transferand multa putere in mainile elitei romane. Odata cu trecerea timpului, insa, Servius a favorizat in mod crescand cei mai saraciti oameni pentru a obtine favoruri din partea plebeilor. Legislatia sa a fost una extrem de penibila ordinului patrician. Domnia sa de 44 de ani a fost finita cu asasinarea sa intr-o conspiratie condusa de propria sa fiica, Tullia, alaturi de sotul sau, Tarquinius Superbus.

Domnia lui Tarquinius Superbus
Al saptelea si ultimul rege al Romei a fost Tarquinius Superbus. Ca fiul lui Priscus si ginerele lui Servius, Tarquinius era, de asemenea, de nastere etrusca. In timpul domniei sale etruscii au atins varful puterii lor. Spre deosebire de toti ceilalti regi de inaintea sa, Tarquinius a folosit violenta, uciderea si terorismului pentru a mentine controlul asupra Romei. A abrogat multe dintre reformele constitutionale antecedente create de catre predecesorii sai. Singurul lucru penefic Romei a fost completarea templului lui Jupiter inceput de tatal sau Priscus.

Tarquinius a inlaturat si distrus toate raclele sabine de pe Piatra tarpeiana, infuriind oamenii Romei. Oamenii nu mai puteau tolera domnia sa tiranica atunci cand a permis violul Lucretiei, o patriciana romana, de mainile propriului sau fiu. Ruda a Lucretiei, Lucius Junius Brutus (stramos al lui Marcus Brutus), a convocat Senatul si l-a expulzat pe Tarquinius si monarhia sa din Roma in 510 i.Hr..

Dupa inlaturarea lui Tarquinius, Senatul a votat ca niciodata sa nu mai fie permisa domnia unui rege si a reformat Roma intr-un guvern republican in 509 i.Hr.. Lucius Junius Brutus si Lucius Tarquinius Collatinus, un membru al familiei Tarquin si vaduvul Lucretiei, au procedat in a deveni primii consuli ai noului guvern al Romei. Acest nou guvern ii va conduce pe romani in cucerirea majoritatii lumii mediterane si va supravietui pentru urmatorii cinci sute de ani, pana la domnia lui Iulius Cezar si Cezar August.





Adauga un comentariu