Ceremonia de alegere a numelui în Roma Antică

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Ceremonia de alegere a numelui în Roma Antică . În Roma Antică se foloseau adesea diferite ceremonii pentru ocazii diferite. Ceremonia de alegere a numelui se făcea în ziua a opta dacă era fata şi intră nouă dacă era băiat. Aceasta constă în sacrificii şi rugăciuni de purificare. Totul se încheia cu o masă familială.

Bunicile şi moaşele îndeplineau cu acest prilej o serie de practici pentru prevenirea oricăror vrăji, farmece, blesteme sau deochi. Noului născut i se atârnă la gât un un medallion (bulla), rotund sau în formă de inimă, pentru a fi ferit de toate relele pe viitor.

Ceremonia de alegere a numelui în Roma Antică

Copii născuţi liberi ce proveneau din familii sărace aveau medalionul din piele, copii din familiile bogate aveau bulla din aur. Talismanul era purtat de către băieţi până când îmbrăcau togă virilis, iar fetele până la căsătorie.

În epoca republicană nou-născutul nu era anunţat la nici o autoritate religioasă sau civilă pentru înregistrare. Din acest motiv numele care îi era dat nu era ţinut în evidenţă înainte de a îmbrăca togă virilis

În timpul împăratului Marcu Aureliu, au fost introduse primele registre oficiale de naşteri, care aveau scopul de a stabili vârsta fiecărei persoane. Din acel moment taţii erau obligaţi că în termen de 30 de zile de la naştere să anunţe numele şi data naşterii a copiilor.

Când mama nu îşi putea îndeplini rolul de educatoare a propriilor săi fii, se căuta în cadrul familiei vreo rudă mai în vârstă şi care impunea respect în jurul ei. Nicio familie nu recurgea în acele timpuri la vreo doică plătită.

Băieţii ajunşi la vârsta de şapte ani ieşeau de sub influenţa directă a mamei trecând sub supravegherea tatălui.

Copii erau iniţiaţi în cunoaşterea şi practicarea unui fel de viaţă tradiţional. Odată cu înaintarea în vârstă copii îşi câştigau şi o anumită experienţa de viaţă fiind înconjuraţi mereu de bătrânii comunităţii.

Într-o etapă următoare ei asistau la muncile câmpului, însoţeau pe păstorii de turme sau pe plugari şi încercau să îndeplinească ei însăşi anumite lucrări.