Colecția Digitală Eminescu – Iași 2025: Poarta virtuală spre universul poetului național

În Anul Eminescu, marcat de împlinirea a 175 de ani de la nașterea poetului, Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” din Iași consolidează moștenirea culturală a acestuia prin Colecția Digitală Eminescu (PROEM). Lansat în 2022, proiectul oferă acces public la peste 450 de materiale rare și valoroase – ediții istorice, traduceri internaționale, manuscrise, ilustrații și lucrări critice esențiale – într-un demers de valorificare științifică și artistică a operei eminesciene.

Digitizarea operei poetului desfășurată la Iași – orașul în care Eminescu a fost bibliotecar și creator – deschide o nouă eră în cercetarea, promovarea și înțelegerea profundă a uneia dintre cele mai influente figuri culturale ale României.

RomaniaTV

Premierul Ilie Bolojan anunţă AL DOILEA pachet de măsuri de austeritate. E cutremur!

Observatornews.ro

Cod roșu de vijelii puternice în tot județul Cluj. Rafale de până la 110 km/h. A fost emis mesaj RO-Alert

Colecția Digitală Eminescu – Iași 2025

„…În faptă lumea-i visul sufletului nostru. Nu există nici timp, nici spațiu – ele sunt numai în sufletul nostru. Trecut și viitor e în sufletul meu, ca pădurea într-un sâmbure de ghindă, și infinitul asemenea, ca reflectarea cerului înstelat într-un strop de rouă. Dacă am afla misterul prin care să ne punem în legătură cu aceste două ordini de lucruri care sunt ascunse în noi, mister pe care l-au posedat poate magii egipteni și asirieni, atuncea în adâncurile sufletului coborându-ne, am putea trăi aievea în trecut și am putea locui lumea stelelor și a soarelui.” (M. Eminescu, Sărmanul Dionis)

Universalitatea operei poetice a lui Eminescu a fost unanim recunoscută, astfel că la împlinirea a 100 de ani de la moartea poetului, anul 1989 a fost declarat de UNESCO „Anul internaţional Eminescu”. Și tot UNESCO a decis ca Mihai Eminescu să fie declarat poetul anului 2000. Pe această linie a aprecierii poetului, anul 2025, în care se împlinesc 175 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu (1850-1889) și 136 de ani de la trecerea lui în eternitate, a fost declarat „Anul Eminescu” de către Academia Română și Academia de Științe a Moldovei.

Mihai Eminescu este patronul spiritual al bibliotecii din Iași, pe care a condus-o de la 1 septembrie 1874 până la 1 iulie 1875, îndeplinindu-și atribuţiile de bibliotecar cu pasiune și urmărind îndeosebi îmbogăţirea fondului bibliotecii cu manuscrise şi tipărituri vechi, menite să constituie un tezaur pentru studierea limbii, istoriei şi culturii medievale româneşti. În semn de omagiu, Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” a inițiat proiectul „Colecția digitală Eminescu” (PROEM) inaugurat în luna ianuarie 2022, de ziua „poetului nepereche”, care se înscrie în programul instituțional de conservare a moștenirii culturale și de valorificare a documentelor de patrimoniu, deschizând noi posibilități de cercetare a operei eminesciene.

Urmând criteriul cronologic, au fost digitizate ediții importante ale operei eminesciene (Maiorescu, Morțun, Șaraga, Chendi, Adamescu, Scurtu, Lovinescu, Perpessicius ș.a.) – versuri antume sau postume, proză, publicistică, scrisori –, dintre care nu lipsesc nici cele bibliofile, cu ilustrații aparținând lui Mișu Teișanu, A. Murnu, Jean Steriadi, Al. Poitevin-Skeletti, Camil Ressu, Al. I. Brătescu-Voinești. Pot fi accesate în colecția digitală și ediții din primul sfert al secolului al XX-lea – „Basme”, „Sărmanul Dionis”, „Făt-Frumos din lacrimă”, „Geniu Pustiu” –, mai puțin cunoscute publicului larg. Cititorii au acum acces la edițiile Perpessicius (până la vol. XI), Murărașu („Scrieri literare”, „Scrieri politice”, „Literatura populară”), I. Crețu („Opera politică”), la o serie de poezii ilustrate de Ileana Ceaușu-Pandele, Maria Constantin, Petre Vulcănescu, Ligia Macovei, Jules Perahim (volumul „Poezii”, într-un tiraj impresionant de peste 40.000 de exemplare) sau de artiști plastici din Republica Moldova (Emil Childescu, Filimon Hămuraru, Gheorghe Vrabie, I. Cârmu, Igor Vieru ș.a.). Nu lipsesc ediții ale poeziilor și ale altor texte eminesciene semnate de C. Popovici, D. Irimia, Marin Bucur, Const. Ciopraga, E. Simion, Flora Șuteu, Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Petru Creția, Grigore Vieru ș.a.

Pentru a avea o imagine cât mai completă a activității lui Eminescu, sunt incluse și edițiile traducerilor făcute de acesta, „Laïs (Le joueur de flute): comedie antică într’un act, în versuri” de Émile Augier sau „Lanţul de aur: novelă svediană” de Adam Onkel, precum și prefața pe care Eminescu a scris-o la lucrarea lui E. Baican, „Literatura populară sau palavre și anecdote”, București, 1882, care evidențiază concepția poetului despre literatura populară.

Problema capitală a ecoului operei eminesciene în lume este, fără îndoială, aceea a traducerii. Până în 1970, Eminescu era deja tradus în peste 35 de limbi, de peste 200 de traducători, date care nu includ studiile monografice, exegezele critice, disertațiile sau poeziile omagiale consacrate poetului. Ca urmare a formaţiei sale culturale germane, primele traduceri ale operei sale poetice au fost în limba germană, realizate chiar de regina Elisabeta a României (Carmen Sylva). Tot în germană sunt tălmăcirile semnate de Em. Grigorovitza, W. Majerczik, Edgar von Hertz, V. Teconția, Maximilian W. Schroff, Konrad Richter, Viktor Orendi-Hommenau, N.N. Botez, Imm. Weissglas, L. Tomoiagă. În limba franceză
apare basmul „Făt-Frumos din lacrimă”, devenit „Bel-Enfant de la larme” în traducerea lui Jules Brun și a lui Léo Bachelin (bibliotecarul regelui Carol I), care semnează culegerea „Sept contes roumains”.

Acestei traduceri i s-au adăugat apoi cele realizate de Mărgărita Miller-Verghy, Al. Gr. Suţu (Soutzo), S. Pavès. În engleză își aduc contribuția E. Sylvia Pankhurst, combatantă feministă și om de cultură, care colaborase cu românul I.O. Stefanovici-Svensk, pe atunci la studii în Anglia, ulterior profesor de engleză la Cluj, compozitorul român D. Cuclin, anglistul Petre Grimm, în italiană Ramiro Ortiz, profesor la Universitatea din București, și Umberto Cianciòlo, în bulgară Boris Kolev, în polonă Emil Zegadłowicz, în maghiară Finta Gerő, în aromână George Perdichi, Kira Iorgoveanu, Ioan Cutova, în albaneză Dhimitri P. Pasko. Efortul de a-l traduce pe Eminescu are rolul de a evidenția excepționala valoare artistică a creației sale.

În anii ’50 opera poetului a fost tălmăcită în limba rusă (Ju. Kojevnikov și I. Mirimski) și în alte limbi ale republicilor din URSS – gruzină (Grigol Abašidze) și ucraineană. Tot acum apar mai multe ediții în limba română tipărite la Chișinău sau traduceri în limba maghiară (Jékely Zoltán, Franyó Zoltán) și germană tipărite la București. De mare interes pentru cercetători sunt „Antologia Segall – poeți români traduși în idiș” de poetul botoșănean Sal Segall și antologia în limba armeană de H. Dj. Siruni.

Traducerea operei eminesciene este o provocare continuă, luând o mare amploare după anii ‘50. Astfel, în limba engleză și-au încercat condeiul Leon Levițchi, Corneliu M. Popescu – prea timpuriu dispărut dintre noi –, Andrei Bantaș, Brenda Walker sau Roy MacGregor-Hastie – cu ample ecouri în spațiul de dincolo de ocean. Dintre alte lăudabile transpuneri, amintim pe cele semnate în limba germană de Alfred Margul-Sperber, Wolf von Aichelburg și Franyó Zoltán, în limba spaniolă de Rafael Alberti și Maria Tereza Leon, Omar Lara, în limba portugheză de Victor Buescu, în limba franceză de Jean-Louis Courriol, Mihail Steriade, Paul Miclău, Georges Barthouil, în limba rusă Jurii Kojevnikov, Anna Ahmatova. Așezându-l pe Eminescu în panteonul marilor inspirați ai lumii, Rosa del Conte, pasionată cercetătoare a poetului român, conchidea: „Cântecul său nu aparține numai României, ci umanității și lumii întregi”. Semnalăm și traduceri ale operei eminesciene în limbile sanscrită (Urmila Rani Trikha), Eminescu devenind astfel un mare ambasador al poeziei românești pe toate continentele.

Un loc aparte îl ocupă traducerile poemului „Luceafărul”, semnate de Corneliu M. Popescu, Mihail Bantaș, Günther Deike, I. Mirimski, H.G. Siruni, Dragoș Vrânceanu, Ioan Cutova, Adrian George Sahlean, ș.a. Primele scrieri despre Eminescu publicate la sfârșitul sec. al XIX-lea și începutul sec. al XX-lea (lucrări semnate de Alexandru Vlahuță, I. Scurtu, Em Grigorovitza, Teodor V. Ștefanelli, Octav Minar) întregesc documentar biografia lui Mihai Eminescu și readuc în prim plan personalităţi şi evenimente care, într-un fel sau altul, au avut legătură cu poetul. Nu lipsesc nici lucrări inspirate din viața și opera poetului, lucrări care rescriu versurile și proza eminesciană sub forma pieselor de teatru sau lucrări care au drept personaje pe poetul însuși sau vocile lui lirice – Cătălin sau Cătălina –, de care aminteau în studiile lor T. Vianu și Nicolae Manolescu.

Importante din punct de vedere documentar sunt lucrările omagiale publicate la 20 de ani de la moartea poetului (Octav Minar), la 40 (N. Iorga), la 45 (volum editat de Comitetul „Pro Eminescu”), la 50 (volum editat sub auspiciile Academiei Române), la 75 de ani (volum editat de Colonia română din Austria), la 100 de ani (antologie de George Mirea), albumele, importante texte despre opera poetului („Caietele Mihai Eminescu”) sau mărturiile documentare (Aug. Z. N. Pop, Gh. Ungureanu, George Muntean). Nu lipsesc „Romanul cronologic” alcătuit de Petru Vintilă sau „Viața lui Eminescu” a lui G. Călinescu. Lucrările care explorează fațete mai puțin cunoscute ale creației poetice indisolubil legate de biografia sa sunt semnate de Gh. Cardaș, G. Galaction, N. Zaharia, I. Scurtu, Leca Morariu sau de eminescologi de prestigiu precum I. Crețu, Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Petru Rezuș, Amita Bhose, Matei Călinescu, Mihai Cimpoi, Ioan Petru Culianu, Rosa del Conte, Ioan Constantinescu, Ion Negoițescu, Constantin Noica, Edgar Papu, Svetlana Paleologu-Matta, Dimitrie Vatamaniuc ș.a.

„[Eminescu] scrie pentru că se caută, pentru că a găsit în poezie un auxiliar prețios în lungul monolog în care el e subiect și obiect și care, în cazul lui, nu e numai temă poetică, ci neliniște existențială. (…) Un Hölderlin mai fertil în resurse și armonii, un Leopardi mai puțin înghețat de spaima de a trăi, un Baudelaire mai echilibrat între ispitele și pedepsele existențiale, Eminescu este cheia de boltă peste care s-a putut și se poate clădi, dar fără care nu am fi ce suntem.” (Al. Ciorănescu, Un poet al indeterminării)

Colecția digitală Eminescu pe care echipa de la Iași o dezvoltă continuu este modalitatea prin care biblioteca pe care poetul a slujit-o necondiționat contribuie la promovarea operei acestuia. Ea poate fi accesată în Biblioteca Digitală a BCU Iași pe două paliere (Eminescu și secțiunea Eminescu din Universitaria*), cercetătorii și iubitorii de frumos putând răsfoi peste 450 de itemi care însumează opera poetului, traduceri, iconografie, versuri pe note muzicale, precum și texte cu interpretări ale operei eminesciene, amintiri sau portrete literare.

* Colecția Universitaria poate fi explorată prin crearea unui cont. Mai multe detalii: https://www.bcu-iasi.ro/acces-mobil-de-la-distanta-la-colectia-universitaria/

În rezonanță cu activitățile de prelucrare digitală a operei eminesciene, partenerul nostru instituțional Memorialul Ipoteşti – Centrul Național de Studii Mihai Eminescu desfășoară, în perioada 11-15 iunie 2025, o suită de evenimente destinate publicului iubitor de cultură care pot fi vizualizate aici.

Colecția digitală Eminescu este dezvoltată de Departamentul Conservarea Colecțiilor Generale și Speciale, cu sprijinul Bibliotecii de Litere.

Expoziţie virtuală realizată de: Lăcrămioara Chihaia, Oana Coman, Alina Frunză, Cristina Gavrilean, Irina Sandu, Luminița Curuliuc, Viorica Pipirig, Norica Robu, Gabriela Stănișor, Ecaterina Croitor”, potrivit BCU Iași.