Compania Națională de Investiții, regina falimentelor. Cum distruge CNI firmele românești pentru profituri proprii

Compania Națională de Investiții (CNI), instituția responsabilă teoretic de derularea proiectelor de interes public, de la școli și creșe la săli de sport și bazine de înot, este de ani implicată în controverse grave. În loc să sprijine dezvoltarea comunităților locale, CNI a devenit pentru firmele românești mici și mijlocii o adevărată „fabrică de falimente”. Prin licitații manipulate, criterii de selecție opace și întârzieri de plată, agenția favorizează companii cu conexiuni politice și elimină concurența independentă, în timp ce banii publici sunt risipiți.

Bani publici aruncați și firme falimentate! Iată adevărata față a CNI

Un exemplu elocvent este bazinul semiolimpic din Făgăraș, anunțat în 2020 de primarul PSD al orașului. Lucrările au început în iunie 2021, cu termen de finalizare în 12 luni, dar nici în iunie 2023 bazinul nu era funcțional. Firma câștigătoare, SC Petrol Service SRL, fără angajați și cu pierderi financiare, a intrat în faliment, lăsând proiectul abandonat și comunitatea fără investiția promisă. Materialele se degradează, construcția este acoperită de bălării, iar primarul local tace. În total, o „țeapă” de 19 milioane de lei pentru cetățeni, rezultate din deciziile CNI și ale autorităților locale.

Similar, în București, CNI a stabilit un termen de 10 luni și jumătate pentru construirea unei săli de sport cu 180 de locuri, un interval imposibil tehnic, având în vedere că uscarea betonului durează aproape patru luni. Constructorii se confruntă cu terenuri necurățate, rețele de utilități și resturi de construcții, dar sunt penalizați pentru întârzieri care nu le aparțin. Aceste practici repetate demonstrează că CNI funcționează mai degrabă ca un instrument de control economic decât ca o agenție de dezvoltare.

Cât câștigă conducerea CNI

În plus, conducerea instituției se bucură de venituri impresionante. Directorul general, Manuela Irina Pătrășcoiu, numită de ministrul Dezvoltării, câștigă anual peste 170.000 de euro, la care se adaugă sporuri, prime și bonusuri, plus prime de pensionare. Daniela Orodel, director economic, are un venit lunar de 13.100 de euro, iar Adrian Cefalan, director implementare investiții, câștigă aproape 10.000 de euro pe lună. În timp ce șefii prosperă, firmele de construcții care depind de CNI se confruntă cu întârzieri de plată, penalități abuzive și insolvență.

CNI a fost implicată și în controverse privind atribuirea contractelor „cu dedicație”. De exemplu, compania Erbașu a câștigat numeroase contracte, inclusiv construcția a 80 de creșe, pe baza unor legături personale cu conducerea CNI. Alte exemple includ implicarea directorilor adjuncți Doru Ducan și Adrian Stănescu în atribuirea contractelor în funcție de interese politice sau economice, ceea ce ridică semne serioase de întrebare privind transparența instituției.

Procesele împotriva CNI sunt de ordinul sutelor, iar peste 145 de dosare fiind în instanță. Întârzierea plăților, penalitățile abuzive și birocrația excesivă sunt principalele motive care au dus la falimentul unor firme. În timp ce CNI beneficiază de scutiri de taxe de timbru și protecție juridică, constructorii privați suportă costuri uriașe pentru a-și apăra drepturile.

Structura internă a CNI arată că sunt 375 de angajați, dintre care 44 sunt șefi, 52 juriști și doar 19 angajați tehnici responsabili de verificarea lucrărilor. Această organizare sugerează că prioritatea instituției nu este realizarea eficientă a proiectelor, ci protejarea intereselor proprii și consolidarea puterii juridice pentru a controla piața.

Astfel, Compania Națională de Investiții, în loc să fie un motor al dezvoltării, funcționează ca un instrument de favoritism politic și economic, în detrimentul firmelor românești și al cetățenilor care plătesc taxe și impozite. Proiectele rămân neterminate, firmele falimentează, iar banii publici se irosesc, în timp ce șefii CNI își construiesc averi impresionante.