Copiii uită să mai scrie de mână! Telefonul și tableta le dau bătăi de cap elevilor. „Încercau să «mărească» paginile caietului cu degetele”

Urmărește BZI pe Google

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Copiii din ziua de astăzi sunt tot mai obișnuiți cu telefoanele, tabletele și calculatoarele, iar acest lucru se poate vedea inclusiv în modul în care se raportează la scrisul de mână. Pentru un elev care tocmai a terminat clasa I, formarea literelor, respectarea rândurilor și scrierea unei propoziții întregi pot fi încă adevărate provocări. O învățătoare de clasa a II-a povestește că diferențele dintre generațiile mai vechi de copii și generația de astăzi sunt din ce în ce mai vizibile.

Copiii sunt mai obișnuiți cu ecranele decât cu creionul. Scrisul de mână presupune coordonare și mult exercițiu.

Copiii uită cum să scrie de mână

Tot mai mulți copii ajung la școală obișnuiți să atingă ecrane, să gliseze cu degetul și să tasteze, însă atunci când primesc un creion și trebuie să scrie de mână, sarcina poate deveni mult mai dificilă.

Pentru elevii aflați la începutul școlii, scrisul înseamnă să învețe să își coordoneze degetele, mâna și privirea, să respecte spațiul din caiet și să transforme treptat mișcările în gesturi automate.

02:00

Uniforma școlară obligatorie împarte elevii ieșeni în două tabere! „Dacă cineva vrea să facă mișto de tine, găsește alt motiv”

02:00, 24 Sep 2026

Ce se întâmplă între elevi și profesori în școlile din Iași! Tinerii își spun nemulțumirile. „Mi-a fost atât de rușine…”

O învățătoare care tocmai a preluat clasa a II-a povestește că diferențele dintre copii se văd foarte clar atunci când aceștia trebuie să scrie mai mult.

Învățătoarea explică faptul că diferența dintre tastare și scrisul de mână este foarte mare pentru un copil aflat în primii ani de școală. Atunci când tastează, rezultatul apare instantaneu pe ecran. În schimb, scrisul presupune o serie întreagă de mișcări controlate.

„La telefon sau pe tabletă, copilul are o tastatură și rezultatul apare imediat. Apasă pe o literă și litera este acolo. La caiet, lucrurile stau cu totul altfel. Trebuie să știe de unde începe litera, în ce direcție merge cu creionul, cât de mare trebuie să fie, unde se oprește și cum o leagă de următoarea literă. Să nu mai spun că am avut cazuri de copilași care încercau, din reflex, să «mărească» paginile caietului cu degetele, așa cum faci pe telefon. Pentru adulți poate părea amuzant, dar este un fenomen îngrijorător”, a declarat înv. Andreea Munteanu pentru reporterii BZI.

„E o diferență de la cer la pământ”

Potrivit cadrului didactic, dificultățile devin mai vizibile atunci când elevii trebuie să treacă la exercițiile scurte, la propoziții și texte.

„Am avut copii care puteau să recunoască literele, să le spună și să citească un cuvânt, dar când le cereai să scrie acel cuvânt de mână, aveau nevoie de mult mai mult timp. Uneori vedeai că se opreau după două-trei cuvinte, își scuturau mâna, își schimbau poziția creionului sau întrebau dacă pot să mai facă o pauză. Vorbeam cu o colegă care are peste 20 de ani în învățământ și mi-a spus că e o diferență de la cer la pământ între copiii de atunci și cei de acum. Spunea că nu stătea mai mult de o zi pentru o literă de mână, acum ajungem și la trei zile uneori, pentru că, pur și simplu, nu se mai descurcă să își coordoneze degetele”, a povestit învățătoarea pentru reporterii BZI.

Unul dintre exemplele pe care le poate observa un cadru didactic este diferența dintre recunoașterea unei litere și reproducerea ei pe hârtie.

„Poți să-i arăți unui copil litera «m» și să te întrebe imediat ce literă este. O recunoaște fără probleme. Dar când îi spui «acum scrie trei rânduri cu „m”», începe dificultatea. Prima literă poate fi foarte bine făcută, a doua este puțin mai mare, apoi începe să iasă din spațiul caietului. La finalul rândului, forma literelor poate să nu mai semene deloc cu cea de la început. Acolo vezi că problema nu este neapărat cunoașterea literei, ci faptul că mișcarea mâinii nu este încă automatizată”, a mai spus înv. Andreea Munteanu.

Totuși, învățătoarea atrage atenția că tehnologia nu trebuie transformată într-un „dușman” al copiilor.

„Nu aș spune niciodată că un copil scrie greu doar pentru că stă pe telefon. Ar fi prea simplu, sunt foarte mulți factori. Depinde cât a exersat, cât a fost încurajat să deseneze, să coloreze, să decupeze, să scrie, cât de bine își coordonează mâna, câtă răbdare are. Dar este evident că, dacă o mare parte din activitățile lui de acasă se desfășoară pe un ecran și foarte puține presupun folosirea creionului, nu putem să ne așteptăm ca scrisul de mână să fie la fel de natural și ușor ca apăsarea pe o tastă”, a mai spus cadrul didactic.

Astfel, tehnologia face parte din viața copiilor și nu poate fi eliminată, însă exercițiul scrisului de mână rămâne important în primii ani de școală.