Cortina de fier. Sintagma de „cortina de fier” este folosită pentru a stabili linia de demarcaţie în Europa între Europa Occidentală şi Europa Răsăriteană, din perioada Războiului Rece.
În anul 1919 termenul a fost folosit cu sensul de „barieră impenetrabilă”. Din 1920 a început să fie asociat cu limita vestică a sferei de influenţă a Uniunii Sovietice.
Ministrul roman de externe Grigore Gafencu, ministrul german al propagandei Joseph Goebbels, şi contele Lutz Schwerin von Krosigk au folosit ocazional sintagma în timpul celui de-Al Doilea Razoi Mondial.
„Cortina de fier” a intrat în uz curent în urma celebrului discurs al lui Winston Churchill din 5 martie 1946, în care a remarcat:
„De la Stettin, la Marea Baltica, până la Trieste, la Marea Adriatică, o cortină de fier a coborât de-a curmezişul continentului”.
Cortina de fier
Când Churchill rostea aceste cuvinte alianţa americano-sovietica din timpul celui de-al Doilea Război Mondial se răcise considerabil. În câţiva ani ea avea să dispară complet, lăsând locul unei intense duşmanii între cele două superputeri, (Statele Unite şi Uniunea Sovietică), ce avea să definească Războiul Rece.
Europa a fost împărţită în două mari sfere de influenţa: americană (în Vest) şi sovietică (în Est), iar un număr foarte mic de ţări au rămas neutre.
Ţările din tabăra estică au fost următoarele (în ordine alfabetică):
Albania;
Cehoslovacia;
Republica Democrată Germană (Germania de Est);
Republica Populară Bulgăria;
Republica Populară Polonă;
Republica Populară Romana, din 1965 – Republica Socialistă România;
Republica Populară Ungară
Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste.
Ţările din tabăra vestică au fost următoarele (tot în ordine alfabetică):
Belgia;
Danemarca;