Costică Ciocan, judecător din Iași, despre Lenin în Calea Plevnei: „Când Revoluţia întâlneşte Departamentul pentru Justiţie”

Costică Ciocan, un cunoscut judecător din Iași, a transmis faptul că în data de 15 septembrie 2023, a crezut că pagina de Facebook a Consiliului Superior al Magistraturii a fost ținta unui atac cibernetic realizat de „autori necunoscuți”.

„În ziua de 15 septembrie 2023, la ora 06:27, am crezut cu tărie că pagina de Facebook a Consiliului Superior al Magistraturii a fost ținta unui atac cibernetic realizat de „autori necunoscuți”, atac ce a depășit prejudiciile produse la Sony Pictures (2014), Yahoo  (2013, 2014), Equifax (2017) sau SolarWinds (2020).

Mă așteptam, în orice moment, ca un înalt oficial să comunice că un vierme de tip computer-worm a afectat infrastructura digitală a instituției și, printre alte pagube însemnate, a ticluit o postare pe platforma socială anterior menționată cu titlul „Forțe proaspete la instanțele cu deficit mare de personal”, arătându-se că „13 foști magistrați – eliberați din funcție prin pensionare în ultimii trei ani – au decis să renunțe la comoditate și să revină la muncă, în instanțe. Joi – în cadrul unei proceduri speciale de reducere a deficitului de personal la unele judecătorii și tribunale, declanșată de Consiliul Superior al Magistraturii la începutul anului – aceștia au susținut interviul, în fața Secției pentru judecători.”

„Atac cibernetic la pagina de Facebook a CSM”

Presupusul atac cibernetic nu a fost însă revendicat public în zilele următoare de nicio organizație paramilitară, dotată cu hackeri, sau de vreun grup politic direct interesat, motiv pentru care ipoteza sabotajului exterior a căzut.

Urmărisem o pistă greșită, dar investigația, așa cum se va dovedi ulterior, avea să nu fie sortită eșecului. Cu greu am acceptat, după câteva zile de negare freudiană, că nu fuseseră operațiuni realizate de „agenturile străine” de care se temea Nea Nicu’ și nici de teroriștii anihilați sau arestați de Frontul Salvării Naționale în apărarea poporului român în ’89, ci avusese loc, de fapt, un act de autosabotaj tipic românesc.

Situația nu era fără ieșire. Exista o soluţie. Un prieten de-ai CSM-ului ar fi putut interveni şi efectua un apel telefonic spunând deschis, cu intenții bune, că a fost transmis un mesaj eronat societății și că ar fi indicat să șteargă anunțul, așa cum au făcut-o numeroase persoane publice sau politicieni atunci când „au dat-o în bară” sau măcar să modifice confidențialitatea postării, astfel încât să poată fi citită doar de El Însuși.

Prietenul nu a apărut să dea o mână de ajutor, acest caz amintind, parcă, de artistul muzical și omul de afaceri Kanye West care a fost sfătuit, în repetate rânduri, să-și angajeze pe perioadă nedeterminată o echipă de comunicare sau un consilier care să-l ajute să-și exprime opiniile și gândurile pe rețelele de socializare.

În realitate, cred că s-a avut în vedere premisa, nu departe de un oarecare adevăr, că, oricum, anunţul nu va fi citit de nimeni, iar dacă cineva, aflat online la acea oră când se îmbina noaptea cu ziua, ar fi adăugat un comentariu, acesta ar fi fost șters instant.

Totuși, dacă există cetățeni ai României cu drept de vot, bună credință și dorință de informare, care au parcurs cu atenție comunicatul şi au observat cum garantul independenței Justiţiei, Consiliul Superior al Magistraturii (articolul 133 din Constituția României), asociază perioada de pensionare cu „comoditatea” și laudă eroismul a treisprezece judecători care au ales să revină la instanţe, pentru aceştia necontând „nici faptul că instanțele la care au fost repartizați sunt departe de casele lor și nici că volumul de muncă care îi așteaptă este unul covârșitor.” (cacofonie acceptată, aici!)

Aducerea magistraților pensionari „înapoi în sistem”, ca una dintre strategiile oficiale de reducere a deficitului de personal în instanțe, seamănă izbitor cu o tehnică de salvare implementată în perioada pandemiei de SARS CoV-2, când un secretar de stat din Ministerul Afacerilor Interne, de profesie medic, anunța, glorios, că s-au găsit sute de „ventilatoare stricate” care pot fi reparate și oferite secțiilor de anestezie şi terapie intensivă.

Perioada de pensionare

În primul rând, trebuie arătat că perioada de pensionare nu reprezintă o perioadă „de comoditate”.  Magistrații care se află la pensie nu sunt comozi (conform Dicționarului Explicativ al Limbii Române, „comod” este cel „care nu vrea să facă eforturi, care nu înțelege să iasă din obiceiurile lui, din ritmul lui tihnit, obișnuit de viață; leneș, indolent.”), ci, dimpotrivă, acestea sunt persoane care, după ani de muncă în slujba sistemului judiciar și sacrificii personale enorme, „se bucură” de posibilitatea de a se odihni, de a se recupera, de a vedea că Viața nu se rezumă doar la dosare soluţionate „pe bandă rulantă” și contabilizate în sistem Ecris, la instanțe, parchete, Consiliul Superior al Magistraturii sau Inspecția Judiciară.

Cum ar trebui să procedeze judecătorii care au citit comunicatul postat pe Facebook în data de 15 septembrie 2023 de Consiliul Superior al Magistraturii și care n-au ales „să renunțe la comoditate” și să revină la muncă în instanțe? Ar trebui să se simtă jenaţi, ruşinaţi? Ar trebui să se simtă „cu musca pe căciulă” că, în plină criză de personal, au ales să fie eliberați din funcții prin pensionare?

Cine a realizat imaginea magistratului pensionar, „comod” până în măduva oaselor (așa cum a fost o viață întreagă?), care se află bine-merci, întins pe un șezlong, pe o plajă din Seychelles, Maldive sau Insulele Fiji, cu un cocktail în mână, privind cum este gestionată „criza de oameni” şi bucurându-se că a scăpat cu viaţă din sistem?

De ce nu s-a scris că perioada de pensionare este departe de a fi caracterizată de „comoditate”, că este, poate, singurul interval de timp în care magistratul, la fel ca orice alt pensionar din altă categorie socio-profesională, se îngrijește de sănătatea sa fizică și psihică. Ne-am obișnuit deja să vedem în ultimii ani, periodic, știri cu magistrați care mor prematur și subit, găsiți singuri în case, iar la autopsii se dovedește că sufereau de boli agresive, incurabile, ori care își pun capăt zilelor după ce, vreme îndelungată, au trăit „pe bază de antidepresive și somnifere”. Cumva trebuie să reziști volumului de muncă, oboselii, presiunii și stresului! De ce nu este menționat că fiind în exercitarea atribuțiilor de serviciu nu ai timp să mergi „să-ți faci o analiză”, „să te cauți de boli”, ce să mai vorbim de internare și spitalizare. Mergi înainte până când auzi elicele SMURD-ului. Nu ai dori să „produci permanență”, să te supui riscului „de a-ţi sări colegul în cap”, pentru că „a intrat pentru tine în ședință”, dosarele te așteaptă, se înmulțesc, unele înregistrează restanțe, altele sunt în prag de prescripție, ești judecător de drepturi şi libertăţi săptămâna aceasta, expiră măsurile preventive, există cereri de emitere a unor ordine de protecție, proceduri urgente, dosare în care s-a formulat contestație şi care „așteaptă să plece în calea de atac”,  tic-tac, tic-tac, 48 de ore. Chiar vrei să pleci? Unde? Marţi intri în şedinţă! La medic? Nu mori dintr-atât. Vino să îţi dau un analgezic! Mulţumesc! E mai bine acum, nu? Da, sunt mai bine. Spor la treabă!

Şi, astfel, timpul trece, iar tinerețea și rezistența suplinesc lipsa asistenței medicale până când, într-o zi, „ești scos cu targa” din locuință, urcat în ambulanță și împachetat cu tot cu robă, bavețică, insignă și compendii de legislație.

În al doilea rând, perioada de pensionare este, probabil, singurul timp în care poți fi alături de familie, să te bucuri de membrii acesteia, să te implici mai mult în viața lor, să trăiești deplin viața personală, pasiunile, fără presiunea muncii. Reprezintă această posibilitate legală „comoditate”?  Vor fi anii în care magistratul va fi acasă, în timpul zilei, nu doar seara, după ora după 19:00-20:00, sleit de puteri, acrit, ori în weekend-uri, cu telefonul în buzunar, pentru că, poate, se înregistrează o propunere de arestare, o cerere de emitere a unui  ordin de protecție sau un suspect a fost reţinut de organele de cercetare penală. Vor fi anii în care magistratul nu va mai face naveta pe drumurile „României veşnic post-decembriste”, pentru că, da, există instanțe la București, Cluj, Brașov sau Iași, dar, în același timp, există și la Hârlău, Răducăneni, Vânju Mare sau Podu Turcului.

A afirma că a fost un aspect important al interviului poziția candidaţilor pentru care nu a contat „că instanțele la care au fost repartizați sunt departe de casele lor” dovedește faptul că nu există nicio preocupare din partea Statului român, prin instituțiile abilitate, pentru bunăstarea cetăţenilor.

Absolvenții Facultăților de Drept

Mare atenție pentru absolvenții Facultăților de Drept care susțin interviul de admitere la Institutul Național al Magistraturii! Rețineți întrebările și răspunsurile pentru a fi admiși cu brio în profesie!

Când se va renunța la discursul falsului eroism? Când se va milita pentru echilibru și condiții de muncă adecvate pentru „cei de jos” care se află la „talpa justiţiei” şi care ajută sistemul judiciar să „dea bine în statistici”, pentru cei care se judecă ani de zile pentru a obţine un transfer în vederea întregirii familiei, pentru „excluşii, sancţionaţii şi suspendaţii” pe nedrept?

Când în programa obligatorie a Institutului Național al Magistraturii se vor regăsi următorii autori: Seneca (Despre scurtimea vieții, Scrisori către Lucilius), Aristotel (Etica nicomahică, Politica), Epicur (Scrisorile lui Epicur, Despre natură), Hannah Arendt (Origini ale totalitarismului, Umanitatea în întuneric), Bertrand Russell (În căutarea fericirii, Viaţă fără frică, Credinţele mele), Irvin Yalom (Privind soarele în faţă, O chestiune de viaţă şi de moarte), Albert Camus (Mitul lui Sisif, Străinul), Viktor Frankl (Omul în căutarea sensului vieţii)?

Să fie aşezată pe soclu o persoană care renunță la pensie, revine în activitate și care va fi „departe de casă, cu un volum de lucru covârșitor”? Dar știți care sunt, în general, posibilele efecte ale navetei asupra relațiilor de familie care trebuie gestionate și soluționate? Răspuns: separarea fizică, separarea emoțională, stres oboseală, comunicare redusă și gelozie, neliniște între parteneri etc. Aruncați o privire peste ce au scris Eileen Boris, Suzanne Bianch, Mary Parke sau Paula S. Nurius.

De ce în anul de graţie 2023 Statul român nu renunță la discursurile despre munca ale lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, Nicolae Ceaușescu, Ana Pauker, Ion Gheorghe Maurer sau Paul Nicolescu-Mizil? Chiar nu există alte cărți în România sau este mai ușor de citit Nicolae Ceaușescu decât Bertrand Russel ori Ana Pauker în loc de Simone de Beauvoir? Sau despre primii s-au mai auzit, în treacăt, citate pe holurile înaltelor foruri de conducere? Când va înceta sentimentul de regret că trupul lui Vladimir Ilici Lenin se află în mausoleul din Piaţa Roşie, iar nu amplasat, cu pietate, în Calea Plevnei?

În loc să se vorbească despre Zeița Themis, sacralitatea hotărârilor judecătorești, celor care vor veni „în sistem” promiteți-le, mai degrabă, altceva de felul: „Vă vom asigura o viață normală! Vă asigurăm că vă veți putea bucura de roadele muncii voastre!”

Magistratul este departe de a fi protejat de sistem. Organele breslei din care face parte, de obicei, sesizează lipsa acestuia când nu mai apare la ședințele de judecată sau la alte activităţi jurisdicționale. Alo? Mă auziți? E cineva acolo? Nu răspunde! Ce s-a întâmplat?

Unde erau organele de conducere când un magistrat își administra o combinație letală de medicamente, își injecta benzină în vene, se arunca de la etaj sau hrănea porumbei pe acoperișul unei instanțe? De ce aceste evenimente tragice sunt trecute cu vederea? Cum „serviciile interne” pe „unele le sesizează”, iar pe altele le „ţin sub preş”? Nimic nou sub soare, aşa cum a spus Eclesiastul! Totul bine în teritoriu? Totul bine! Totul bine în teritoriu!

Pamflet matinal neinspirat servit „judecătorilor din teritoriu”

S-ar putea ca anunțul de pe Facebook din data de 15 septembrie 2023 al Consiliului Superior al Magistraturii să fie un pamflet matinal neinspirat servit „judecătorilor din teritoriu”, „cocoșați de dosare”. De unde s-ar putea deduce această intenție? Încă din titlu: „Forțe proaspete la instanțele cu deficit mare de personal”. Care parte din strategie este proaspătă? Nu s-a menționat că judecătorii sunt pensionari? Sau ne raportăm din nou la sistemul american cu judecători aflaţi doar la vârste respectabile? Să fi fost doar o metaforă? Un joc de cuvinte? Un semn că Statului român, prin garantul independenţie Justiţiei, îi plac jocurile de cuvinte şi că există o mare probabilitate „să se fi născut Poet”? În orice caz, pentru simetrie de formă, comunicatul de pe Facebook se sfârșește la fel de graţios şi ştrengar: „volumul de muncă care îi așteaptă (pe judecători) este unul covârșitor… Le mulțumim și le dorim ședințe ușoare! ” Cum aţi spus? Şedințe ușoare la un volum covârșitor de muncă?

Este ca şi cum le-ai fi urat succes în faţa lui Milke Tyson lui Trevor Berbick (a rezistat în luptă 5 minute), Michael Spinks (a rezistat în luptă 91 de secunde), Carl Williams (a rezistat în luptă 93 de secunde).

Este „dincolo de orice îndoială rezonabilă” că astfel de declarații publice prejudiciază grav percepția societății asupra carierei magistratului. Felicit magistrații care nu s-au mai prezentat la interviu pentru reintegrarea în muncă! Felicit magistrații care au fost respinși la interviu! Aveți o a doua șansă! Cum ați reușit? Ați fost voi înşivă, naturali și le-ați prezentat situația personală?

Noi, ca magistraţi, să ne păstrăm o stare de spirit „adecvată vremurilor”. Vă mai amintiți spotul TV al FNI: „Dormi liniștit când FNI lucrează pentru tine! Fondul Naţional de Investiţii face parte din viaţa ta!”? „Protestele nu ne duc pe drumul cel bun (…), suspendaţi protestele, Consiliul Superior al Magistrurii face parte din viaţa ta! Dormi liniştit, ştim noi care este drumul cel bun pentru fiecare”.

Nu a trecut mult timp până când s-a dovedit că inclusiv hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii privind normarea muncii pare să fi fost doar o mână de praf aruncată în ochii judecătorilor, care, dacă o aplică, o fac pe propria răspundere, pentru că „se vor face controale pe termenele de repartizare şi gestionare a dosarelor complexe”. Controale, nu? Prin cine? Tot prin Opricinină?

Problema deficitului de personal din justiţie este rezolvată cu succes. Treisprezece „oameni noi” readuşi într-un sistem în care aproximativ 20% din posturile de judecător și procuror sunt, în prezent, neocupate reprezintă un triumf suprem. Treisprezece judecători pentru aproximativ 19 milioane de potențiali justițiabili. Oare cum ar citi un german, francez, belgian sau un american acest anunț? Pentru că tot ne place să ne comparăm cu ei.  Nu mai degrabă s-ar fi  „mers închis”, „pe şest”, româneşte, tradiţional, să nu mai ştie nimeni de această justiţie lăsată în paragină? Până și cei care sunt adepții numerologiei ar spune că „nu-i de bine” numărul 13  (puteri malefice, spirite rele). Ar fi trebuit să respins un judecător, să rămână doisprezece. Doisprezece apostoli ai Justiției Române. Amin! Dar 13? Mare grijă! 13 persoane au participat la Cina cea de Taină! Apoi Iisus a fost crucificat.

Acestea sunt metode moderne de reducere a deficitului de personal? Reîntoarcerea „la glie” a judecătorilor pensionari? Ce urmează? Mobilizarea organizațiilor studențești, a membrilor Uniunii Tineretului Comunist? De ce mereu suntem împinşi în trecut? La muncă, tovarăşi! Muncă, Patrie, Partid! Vă dorim şedinte uşoare! Lenin, viața și gândirea noastră! Proletari, din toate țările, uniți-vă!”, a transmis Costică Ciocan, judecător din Iași.