Cum afectează distanța socială creierul

V-ați întrebat recent cum distanța socială și autoizolarea vă pot afecta creierul? O echipă internațională de cercetare condusă de Erin Schuman de la Institutul Max Planck pentru Cercetarea Creierului a descoperit o moleculă cerebrală care funcționează ca un „termometru” pentru prezența altora în mediul animalului. Peștele zebră „simte” prezența celorlalți prin mecanosensare și mișcări ale apei, ceea ce activează hormonul creierului. Iata cum afectează distanța socială creierul!

Condițiile sociale variate pot provoca schimbări de durată în comportamentul animalelor. Izolarea socială, de exemplu, poate avea efecte devastatoare asupra oamenilor și a altor animale, inclusiv a peștilor zebră. Cu toate acestea, sistemele cerebrale care simt mediul social nu sunt bine înțelese. Pentru a testa dacă genele neuronale răspund la schimbări dramatice în mediul social, Lukas Anneser și colegii sai au tinut peștele zebră fie singur, fie cu rudele lui pentru diferite perioade de timp. Oamenii de știință au folosit secvențierea ARN pentru a măsura nivelurile de expresie a mii de gene neuronale.

Cum afectează distanța socială creierul? Urmărirea densității sociale

„Am găsit o schimbare consecventă a expresiei pentru o parte din gene la pești care au fost crescuti izolati social. Una dintre ele a fost hormonul paratiroidian 2 (pth2), care codifică o peptidă relativ necunoscută din creier. Curios, expresia pth2 a urmărit nu doar prezența altora, dar și densitatea lor. În mod surprinzător, atunci când peștele zebră a fost izolat, pth2 a dispărut în creier, dar nivelurile sale de expresie au crescut rapid, ca o citire a termometrului, când alți pești au fost adăugați în rezervor”, explică Anneser, potrivit Medical Xpress.

stirilebzi.ro

Prevederi noi pentru anumite tipuri de pensii! Care sunt condițiile pentru oferirea pensiei pentru limita...

Stirile PROTV

Tentativă de asasinare a lui Zelenski. Presupusul criminal, un polonez, s-a oferit să ajute serviciile...

Entuziasmați de această descoperire, oamenii de știință au testat dacă efectele izolării ar putea fi inversate prin plasarea peștelui anterior izolat într-un cadru social.

„După doar 30 de minute de înot cu rudele, a existat o recuperare semnificativă a nivelurilor de pth2. După 12 ore petrecute cu rudele, nivelurile de pth2 nu s-au putut distinge de cele observate la animalele crescute social”, spune Anneser. Aceasta reglementare cu adevarat puternica si rapida a fost neasteptata si a indicat o legatura foarte stransa intre expresia genelor si mediul inconjurator.

Deci, ce modalitate senzorială folosesc animalele pentru a detecta altele și pentru a determina schimbări în expresia genelor?

„S-a dovedit că modalitatea senzorială care controlează expresia pth2 nu a fost viziunea, gustul sau mirosul, ci mai degrabă mecanosensibilitatea – de fapt au simțit mișcările fizice ale peștilor vecini înotători”, explică Schuman.

Cum afectează distanța socială creierul? Detectarea mișcărilor apei

Peștii percep mișcarea („mecanosens”) în imediata lor vecinătate printr-un organ senzorial numit linie laterală. Pentru a testa rolul mecanosensării în conducerea expresiei pth2, echipa a ablat celulele mecanosensibile din linia laterală a peștilor. La animalele izolate anterior, ablația celulelor liniei laterale a împiedicat salvarea neuro-hormonului care a fost indus de obicei de prezența altor pești.

Așa cum noi, oamenii, suntem sensibili la atingere, peștele zebră pare să fie special reglat la mișcarea de înot a altor pești. Oamenii de știință au văzut modificări ale nivelurilor de pth2 cauzate de mișcările de apă, care sunt declanșate de specificații din rezervor.

„Larvele de pește zebră înoată în perioade scurte. Am mimat această stimulare a apei prin programarea unui motor pentru a crea mișcări artificiale ale peștilor. În mod curios, la peștii izolați anterior mișcările artificiale au salvat nivelurile de pth2 la fel ca peștii vecini reali”, explică Anneser.

„Datele noastre indică un rol surprinzător pentru o neuropeptidă relativ neexplorată, Pth2 – urmărește și răspunde la densitatea populației din mediul social al unui animal. Este clar că prezența altora poate avea consecințe dramatice asupra accesului unui animal la resurse și la supraviețuirea finală – este astfel probabil ca acest neuro-hormon să regleze creierul social și rețelele comportamentale”, conchide Schuman.