Cum să întorci România moartă de la groapă?

Iată o întrebare pe cât de dramatică, pe atât de presantă. Cu mai bine de 10 ani în urmă, președintele turnător Traian Băsescu a constatat și a declarat, pe bună dreptate, că statul român a eșuat. Era inevitabil ca și bruma de democrație creată în România după decembrie 1989 să ia aceeași destinație. Iar acum avem dovada inatacabilă că așa s-a și întâmplat. Dar, cum nimic pe lumea asta nu e ireversibil, cu excepția morții fizice, ne punem întrebarea: ce e de făcut? Cum poate fi readus de la groapă mortul viu numit România?

Orice stat, inclusiv statul din care noi facem parte, funcționează în baza unui echilibru între autoritatea centralizată și democrație, între dreptul pe care îl au reprezentanții statului, aleși sau numiți în urma unor proceduri electorale, de a-și exercita autoritatea asupra cetățenilor și dreptul cetățenilor de a-i controla pe aceștia. Autoritatea nu se poate reduce însă nici la instituții de forță, cum sunt Armata, Ministerul de Interne, autoritățile de tot felul de control și serviciile secrete, și nici la deciziile pe care le iau guvernanții, invocând interesele statului de drept.

RomaniaTV

Dispare garanţia de 50 de bani! Schimbare majoră la punctele de reciclare

Observatornews.ro

"Mai fain decât în Dubai". A revenit evenimentul care îi scoate pe bucureşteni din casă

Autoritatea înseamnă, în primul rând, crearea unor instituții care să le asigure cetățenilor siguranță personală, care să le garanteze drepturile și libertățile fundamentale, care să le asigure accesul la instituțiile de sănătate, la educație, la o viață demnă, care poate însemna, dacă vreți, utilizând sintagma domnului Călin Georgescu, „apă, hrană, energie”. Dacă un stat atinge cu succes acești parametri, atunci, cu certitudine, el va fi un stat cu adevărat autoritar.

Dacă însă cei care conduc statul se bazează exclusiv sau în cea mai mare parte pe coerciție, statul nu mai este autoritar, ci este, în cel mai bun caz, despotic și ajunge să fie disprețuit și apoi urât de cetățeni. Pentru ca autoritatea statului să devină reală, este indispensabil să fie reală și asumată; este indispensabilă funcționarea democrației, de tip reprezentativ.

Prin urmare, cei care conduc trebuie, ca în orice moment, să știe că pot fi controlați de cei conduși și că, în măsura în care nu mai sunt reprezentativi, trebuie să se dea la o parte și să renunțe la exercitarea puterii, lăsând locul altora. Într-un stat modern, occidental, așa cum clamează triumviratul aflat la putere că intenționează să devină România, autoritatea statului crește direct proporțional cu autoritatea cetățenilor, cu posibilitatea ca aceștia să-l controleze, iar democrația crește și ea proporțional cu statul, care devine din ce în ce mai puternic.

Și acum să ne întoarcem la oile noastre. Am aflat de la cel mai înalt nivel atât că statul a eșuat în ceea ce privește autoritatea sa și modul în care îi funcționează instituțiile, cât și că democrația a eșuat, de vreme ce, pentru prima dată în istorie și într-una dintre rarele situații de acest fel din lume, alegerile prezidențiale au fost anulate, la capătul unui an în care guvernanții, pentru a rămâne la putere, au experimentat fel de fel de tertipuri electorale.

Și, realist vorbind, care este fotografia momentului? Cu toate exhibițiile de natură electorală, în cele din urmă, AUR, un partid suveranist, taxat de cei de la putere drept extremist, putinist și anti-european, a devenit, cel puțin sub aspect parlamentar, al doilea partid al țării. Dar, în realitate, i se blochează accesul la putere, deși în spatele său există, conform rezultatelor omologate ale alegerilor, al doilea cel mai important bazin electoral.

Mai mult, toate cercetările de piață efectuate în ultima vreme și scorul care îl plasează mereu în frunte pe George Simion în ceea ce privește intențiile de vot la prezidențiale, la care am mai putea adăuga și concluzii enunțate de cei mai mulți analiști politici, ne arată că, dacă mâine ar avea loc alegeri parlamentare, cele mai multe locuri în Parlamentul României le-ar obține AUR și nu PSD.

Prin urmare, din orice unghi am privi lucrurile, dar cu condiția să fim cinstiți și realiști, constatăm că, în acest moment, troica partidelor aflate la putere nu se mai bucură de suficientă reprezentativitate. Cu totul altfel ar fi stat lucrurile dacă, treptat, așa cum se întâmplă în orice democrație, ar fi permis ca o serie întreagă de poziții relevante în conducerea statului să poată fi ocupate și de reprezentanții opoziției, dintre care, de la distanță, cel mai relevant partid este AUR.

Peste câteva zile vor avea loc alegeri, în condițiile în care turul doi a fost dat înapoi și aruncat la gunoi, prin anularea anulării anulării alegerilor, sub invocarea unui argument fals, și anume că o instanță judecătorească nu poate îngenunchea o hotărâre a CCR. Ieri s-a dovedit că acest argument, invocat în mare viteză și la unison de adversarii democrației, este total fals, întrucât există cel puțin un precedent.

În plus, jurnalistul de analiză și investigație Bogdan Tiberiu Iacob a demonstrat fără echivoc, tot printr-un precedent creat în acest sens, că până și deciziile CCR, nu numai hotărârile, pot fi anulate, precedentul fiind oferit de o decizie a Uniunii Europene.

Acum însă, revenind la fotografia momentului, haideți să vedem cum am mai putea întoarce mortul de la groapă și cum l-am putea resuscita.

E simplu! Mai avem câteva zile până la primul tur de alegeri. Opoziția, în frunte cu partidul AUR, are obligația de a-și mobiliza la maximum bazinele electorale pentru a obține un scor cât mai bun. Cei aflați la putere, care, încălcând până în prezent normele europene și setul de valori UE, clamează încă — e drept, în surdină — faptul că sunt pro-occidentali, ar face bine să se mobilizeze și ei la maximum sub aspect electoral, renunțând măcar în aceste zile să profereze calomnii josnice împotriva adversarilor politici și să acționeze în forță în mod abuziv împotriva acestora.

Iar după primul tur de scrutin, în funcție de rezultat, până la cel de-al doilea tur de scrutin, ar face bine aceste așa-zise partide pro-europene să ia în calcul posibilitatea cât se poate de democratică de a împărți puterea conform regulilor democratice. După care, puterea, împreună cu actuala opoziție — care ar trebui să facă și ea parte din viitoarea putere — să se roage frumos inclusiv la Dumnezeu ca toate statele lumii să recunoască aceste alegeri drept legitime.