Cum se face altoirea viței-de-vie? Secretul prin care poți avea cei mai frumoși struguri

Altoirea viței-de-vie este un proces prin care se unesc două sau mai multe specii sau soiuri de viță-de-vie. De cele mai multe ori, acest lucru se poate face începând din februarie până la sfârșitul lunii aprilie.

Altoirea viței-de-vie implică un proces esențial de unire între două specii sau soiuri diferite, ceea ce impune necesitatea unei legături solide chiar din momentul altoirii. În producerea materialului săditor viticol, metoda cea mai des folosită este altoirea în uscat la masă. Printre numeroasele metode disponibile, cea mai eficientă s-a dovedit a fi altoirea prin copulație perfecționată, unde secțiunile oblice ale altoiului și portaltoiului se îmbină cu ajutorul unor „limbi”, asigurând o conexiune strânsă.

Altoirea viței-de-vie

Momentul propice pentru începerea altoirii se stabilește în funcție de soiurile implicate, iar perioada optimă poate începe încă din luna februarie și se poate prelungi până la mijlocul lunii aprilie. Altoirea poate fi realizată nu doar în scopul plantării materialului săditor, ci și pentru corectarea unor deficiențe în plantațiile existente. Aceste intervenții în câmp pot fi necesare pentru a elimina golurile apărute, a înlocui soiurile sau clonele cu productivitate scăzută ori rezistență redusă la condiții nefavorabile, dar și pentru regenerarea butucilor bolnavi.

Printre metodele de altoire aplicabile în câmp, în special în sezonul uscat de primăvară, se numără altoirea în despicătură a tulpinii subterane și cea a tulpinii aeriene. Altoirea în despicătură a tulpinii subterane se desfășoară în zona inferioară a tulpinii, aproape de suprafața solului. Această metodă are cele mai bune rezultate în perioada de încetinire a „plânsului” viței-de-vie, un fenomen specific plantațiilor viticole. În funcție de condițiile climatice ale anului, altoirea poate fi realizată începând cu a doua jumătate a lunii aprilie și poate continua până la sfârșitul lunii mai, condițiile ideale fiind vremea caldă și umiditatea moderată. Pentru această tehnică se aleg butuci sănătoși de portaltoi, cu vârsta cuprinsă între trei și zece ani. Aceștia se dezgolesc la o adâncime de 15-20 cm de la suprafața solului, se curăță de pământ și scoarță, după care se taie sub locul vechii altoiri și se lasă câteva zile pentru a încetini scurgerea sevei.

Ce tip de altoire este cel mai bun?

Butucii de altoi se scot de la păstrare, iar viabilitatea ochilor se verifică. Dacă aceștia sunt sănătoși, se segmentează în butași de doi ochi, cu secțiunea superioară poziționată la 1-2 cm deasupra unui nod, iar sub nodul inferior rămâne un internod de 6-8 cm. După segmentare, butașii se pun în apă cu o temperatură de 16-18°C timp de 12-18 ore, apoi se zvântă și se parafinează cu ceară încălzită la 85-90°C. În tulpina subterană a butucului, după oprirea scurgerii sevei, se efectuează o despicătură pe linia diametrului cu o adâncime de 2,5-3 cm, folosind un briceag. Pana tăiată la capătul inferior al altoiului se introduce ferm în despicătură, astfel încât straturile cambiale să coincidă. După finalizarea altoirii, locul de unire se leagă bine cu sfoară și se protejează cu hârtie sau peliculă, pentru a împiedica contactul cu solul, urmat de mușuroirea zonei cu pământ afânat și umed, astfel încât partea superioară a altoiului să rămână puțin sub nivelul mușuroiului.

Îngrijirea butucilor altoiți presupune udarea regulată, eliminarea lăstarilor ce apar din portaltoi, precum și îndepărtarea rădăcinilor superficiale ale altoiului. Solul din jurul butucilor se afânează periodic pentru combaterea buruienilor, iar lăstarii noi se leagă și se protejează împotriva bolilor și dăunătorilor. De regulă, acești lăstari cresc foarte viguros, astfel că punctul de creștere trebuie ciupit atunci când ating o lungime de 12-15 cm. Mușuroaiele de pământ din jurul altoiului se reduc treptat, iar în luna noiembrie, înainte de venirea iernii, altoirile se acoperă din nou cu pământ pentru a le proteja de frig.

În cazul altoirii în despicătură a tulpinii aeriene, care se aplică butucilor cu tulpină formată, se evită problemele legate de excesul de umiditate, iar lăstarii din altoi sunt mai rezistenți la atacurile dăunătorilor. Însă, pentru această metodă, este necesară menținerea unor condiții optime de umiditate și temperatură. Tehnica se desfășoară în mod similar cu cea a tulpinii subterane, dar în acest caz, altoirea poate fi realizată imediat după ce s-a făcut despicătura.

Pentru altoirea viței-de-vie, este esențial să se acopere bine locul altoirii pentru a preveni atât deshidratarea, cât și riscul de îmbolnăvire.