La 62 de ani, Mauro Gregorio a luat decizia care îi va schimba viața: după peste cinci decenii de legătură cu hotelul pe care l-a construit în Rimini, italianul și-a vândut proprietatea și și-a cumpărat o barcă pentru a porni într-o aventură pe care și-a tatuat-o pe piele cu 44 de ani în urmă, o insulă pustie cu trei palmieri.
„M-am născut într-o cameră de hotel și am crescut acolo. Visul meu era să devin proprietarul unuia. Hotelul King a fost casa mea timp de peste 50 de ani. Anul trecut, am decis să-l vând pentru a-mi urma al doilea vis”, povestește Gregorio într-un interviu pentru Corriere della Sera.
Începutul călătoriei: Suahil II părăsește Rimini
Sfârșitul lunii septembrie 2025 a marcat startul călătoriei. Barca sa, Suahil II, nu a pornit pentru o excursie clasică pe Adriatica sau spre Croația, ci pentru înconjurul lumii. În prezent, Mauro Gregorio se află în Insulele Virgine, după o traversare dificilă, plină de emoții și provocări: „Mi-a fost frică în mijlocul oceanului, și asta e cel mai uman lucru care se poate întâmpla. Dar aici este un vis continuu, iar în iunie mă așteaptă Oceanul Pacific”.
Inițial, barca a costat 49.000 de euro, însă după modernizările necesare pentru o călătorie oceanică – instalarea de computere de bord, desalinizator și echipamente de navigație moderne, valoarea totală a ajuns la 130.000 de euro.
„Ne conectăm la Starlink, și plătesc lui Elon Musk 600 de euro pe lună, dar conexiunea funcționează perfect”, glumește Mauro Gregorio.
Barca, cu o lungime de aproape 12 metri, a fost construită în 1980 într-un șantier naval olandez și a fost descoperită în Italia, în portul Grosseto, după o căutare atentă prin întreaga Europă.
După ce a părăsit Rimini, Mauro Gregorio a navigat de-a lungul coastei adriatice, cu opriri tehnice în Brindisi, Sicilia și Sardinia, lăsând două persoane la bord care nu puteau continua traversarea oceanică. După o lungă călătorie, acum se află în Insulele Virgine, pe continentul american, și planifică următoarele opriri: Cuba și Guadelupa.
„Recent am ajuns în Guadelupa, iar în curând voi vedea insula pe care mi-am tatuat-o la 18 ani. Au trecut 44 de ani, tatuajul e încă acolo, iar eu sunt pe punctul de a atinge insula care nu exista, pe care am căutat-o atât de mult timp și pe care acum am găsit-o. Și mai este timp pentru vise”, povestește Mauro Gregorio.
Frica și curajul unui aventurier
Recunoaște că i-a fost frică: „Întinderea de apă care te înconjoară este impresionantă și, desigur, înfricoșătoare. Dar asta e natura umană. Și totuși, continuăm să visăm și să navigăm.”
Mauro Gregorio nu mai urmărește confortul unui hotel, ci orizontul larg al oceanului, transformând un vis tatuat pe piele în realitate palpabilă, pas cu pas, insulă cu insulă, nod cu nod.